La temo de la himno estas la nacia lingvo; la kanto ne mencias ĝian ekzaktan nomon anstataŭe nomante ĝin "nia lingvo". En la strofoj ĝi estas komparata al diversaj objektoj: trezoro, gem-ĉeno, brulanta fajro, verda folio kaj aliaj.
La himno alvokas la popolon revivigi la uzadon de la lingvo, kaj - samkiel Deșteaptă-te, române!, referencas al vekiĝo el "dormo de morto": popolo tuj vekiĝis el la dormo de morto (himno de Moldavio) kaj vekiĝu, ho rumano, el dormo ŝajna morton (himno de Rumanio).
Teksto
La originala poemo enhavas dek du strofojn, el kiuj kvin (la 1a, 2a, 5a, 9a kaj 12a) formas la aktuale kantatan himnon; tiuj estas markitaj grase en la teksto.
Limba noastră-i o comoară În adîncuri înfundată Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată.
Limba noastră-i foc ce arde Într-un neam, ce fără veste S-a trezit din somn de moarte Ca viteazul din poveste.
Limba noastră-i numai cântec, Doina dorurilor noastre, Roi de fulgere, ce spintec Nouri negri, zări albastre.
Limba noastră-i graiul pâinii, Când de vânt se mișcă vara; In rostirea ei bătrânii Cu sudori sfințit-au țara.
Limba noastră-i frunză verde, Zbuciumul din codrii veșnici, Nistrul lin, ce-n valuri pierde Ai luceferilor sfeșnici.
Limba noastră-i vechi izvoade. Povestiri din alte vremuri; Și citindu-le 'nșirate, - Te-nfiori adânc și tremuri.
Limba noastră îi aleasă Să ridice slava-n ceruri, Să ne spuie-n hram și-acasă Veșnicele adevăruri.
Limba noastra-i limbă sfântă, Limba vechilor cazanii, Care o plâng și care o cântă Pe la vatra lor țăranii.
Înviați-vă dar graiul, Ruginit de multă vreme, Stergeți slinul, mucegaiul Al uitării 'n care geme.
Strângeți piatra lucitoare Ce din soare se aprinde - Și-ți avea în revărsare Un potop nou de cuvinte.
Nu veți plânge-atunci amarnic, Că vi-i limba prea săracă, Și-ți vedea, cât îi de darnic Graiul țării noastre dragă.
Răsări-va o comoară În adâncuri înfundată, Un șirag de piatră rară Pe moșie revărsată.