Doggerland

Harta care arată întinderea ipotetică a Doggerlandului (aproximativ 10.000 î.Hr.), care făcea legătura între Marea Britanie și Europa continentală

Doggerland era o întindere de uscat, acum scufundată sub Marea Nordului, care lega Insulele Britanice de Europa continentală. A fost inundată de creșterea nivelului mării în jurul anilor 6500-6200 î.Hr. Terenul inundat este cunoscut cu numele de Litoralul Dogger.[1] Studiile geologice au sugerat că se întindea de la coasta de est a Marii Britanii de astăzi până la Țările de Jos, coasta de vest a Germaniei și peninsula daneză Iutlanda.[2] Probabil că a fost un habitat bogat cu prezență umană în perioada mezolitică,[3] deși creșterea nivelului mării l-a redus treptat la insule joase înainte de scufundarea sa finală, posibil în urma unui tsunami cauzat de Alunecarea Storegga.[4] Doggerland a fost numit după bancul Dogger Bank, care la rândul său a fost numit după bărcile de pescuit olandeze din secolul al XVII-lea numite doggers.

Potențialul arheologic al zonei a fost identificat pentru prima dată la începutul secolului al XX-lea, iar interesul s-a intensificat în 1931, când un trauler de pescuit care opera la est de Wash a scos o bucată de coarne de cerb care a fost ulterior identificată cu perioada în care zona era tundră. De atunci navele au scos rămășițe de mamuți, lei și alte animale, precum și câteva unelte și arme preistorice.[5]

În 2020 echipele internaționale continuau o investigație de doi ani în peisajul scufundat al Doggerlandului, folosind tehnici arheo-geofizice noi și tradiționale, simulare pe computer și biologie moleculară. Dovezile strânse permit studiul mediului trecut, schimbările ecologice și tranziția umană de la comunitățile vânători-culegători la cele agricole.[6]

Note