Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Isidore Isou (născut Isidor Goldstein) (Pronunție în franceză: /izu/; n. 29 ianuarie1925, Botoșani – d. 28 iulie2007, Paris, Franța) a fost un poet, dramaturg, regizor și critic de film, romancier, economist și artist vizual francez, originar din România,[11] care a trăit cea mai mare parte a vieții sale în Franța, în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
O figură importantă a avangardei artistice a mijlocului secolului al 20-lea, Isou este cunoscut în lumea filmului prin filmul său revoluționar artistic din 1951, Traité de Bave et d'Eternité,[12] în timp ce scrieriile sale politice sunt considerate a fi o foarte precisă anticipare a evenimentelor din Franța, cunoscute, în expresia lor cea mai simplificată ca Mai 68.[13]
O figură importantă a avangardei artistice Isou a fost fondatorul letrism-ului, o mișcare artistică și literară formalistă, inspirată mai ales din dadaism și suprarealism, care consideră că esența poeziei constă în simpla sonoritate a sunetelor, îmbinate eufonic mai mult sau mai puțin arbitrar.[14]
Biografie
Viață timpurie
Isidor Goldstein s-a născut în 1925 într-o familie de evrei din Botoșani.[15] În ciuda situației bune a familiei, care avea o situație materială foarte bună (tatăl său era un antrepenor de succes, specializat în deschiderea de restaurante în serie), viitorul Isou a abandonat școala la 15 ani, auto-educându-se acasă, citind enorm și practicând „meserii ciudate.” [16]
Cariera literară
Cariera literară a început-o în 1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, imediat după lovitura de stat de la 23 august1944, a Regelui Mihai I, care intenționa ca România să se alăture Puterilor Aliate. Împreună cu viitorul psiholog Serge Moscovici, cei doi au fondat revista Da, care urma să fie închisă de autorități.[17] Curând, devenind interesat în cauza zionistă va colabora cu A.L. Zissu la publicația zionistă „Mântuirea”.[15]
După mai multe încercări nereușite de a obține o viză franceză în timpul războiului, a părăsit clandestin România, în august1945, cu o valiză plină de manuscrise. Inițial ajuns în Italia, a primit ajutorul substanțial al poetului de avangardă Giuseppe Ungaretti. Acesta i-a dat o scrisoare de recomandare și introducere pentru scriitorul francez Jean Paulhan, folosind pseudonimul care îl va folosi de acum înainte cu mare succes Isidore Isou. Scrisoarea de introducere și prezentare îi va facilita intrarea în lumea literară a unui Paris proaspăt eliberat, netezind drumul său literar și social.[15]
În 1951, Isou a fost premiat la Festivalul de la Cannes, pentru un film realizat cu J.L. Barrault, Blaise Cendrars și Jean Cocteau, Traité de bave et d'éternité (Tratat despre noroi și eternitate). A susținut metoda peliculei cizelate și a cinematografiei discrepante (o ruptură de narativitate, coerență și simultaneitate între imaginea cinematografică și coloana sonoră). Filmul a influențat evoluția cinematografiei experimentale și pe regizorii francezi J.L. Godard și Alain Resnais.[18][19]
•Designeri — Fotografe — Realizatoare de filme •Elsa Schiaparelli — Claude Cahun • Nusch Éluard • Henriette Grindat • Kati Horna • Ida Kar •Dora Maar • Emila Medková •Lee Miller • Marcel Moore • Francesca Woodman — Germaine Dulac • Nelly Kaplan •
Les Mamelles de Tirésias (dramă suprarealistă — 1903 și 1917)
Metoda paranoic critică
Muzică suprarealistă
Tehnici suprarealiste
Umor suprarealist
• Manifestoul suprarealist (Yvan Goll la 1 octombrie1924 în revista Surréalisme) • Manifestoul suprarealist (André Breton la 15 octombrie 1924, în Éditions du Sagittaire) •Second manifeste du surréalisme (1929) •Surrealism at the Service of the Revolution • Manifesto for an Independent Revolutionary Art (FIARI — André Breton, Diego Rivera, Lev Troțki)
Les Mamelles de Tirésias (dramă suprarealistă — 1903 și 1917)
Metoda paranoic critică
Muzică suprarealistă
Tehnici suprarealiste
Umor suprarealist
• Manifestoul suprarealist (Yvan Goll la 1 octombrie1924 în revista Surréalisme) • Manifestoul suprarealist (André Breton la 15 octombrie 1924, în Éditions du Sagittaire) •Second manifeste du surréalisme (1929) •Surrealism at the Service of the Revolution • Manifesto for an Independent Revolutionary Art (FIARI — André Breton, Diego Rivera, Lev Troțki)