Lutra chiliană [3] (Lontra provocax ), numită și vidră sud-americană ,[4] [5] este o specie de vidră care trăiește în regiunile sudice ale Argentinei și Chileului , incluzând părți din Patagonia și Țara de Foc . Este listată de Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii drept specie pe cale de dispariție .
Taxonomie
Lutra chiliană a fost descrisă științific pentru prima oară în 1908 de către Oldfield Thomas , cu denumirea științifică Lutra provocax .[1] [2] A fost de asemenea considerată drept subspecie a vidrei americane (Lontra canadensis ), însă în prezent este recunoscută drept specie separată.[1] În 1987, Zyll de Jong a plasat-o în genul Lontra , în care continuă să fie plasată și astăzi.[1] [2] Conform ediției a treia a Mammal Species of the World , lutra chiliană nu are subspecii.[2]
Descriere
La Muzeul Francisco Moreno din Patagonia(en ) [traduceți ] , Argentina
Lutra chiliană are blana dorsală de culoare cafenie închisă și blana ventrală de culoare argintie-albicioasă[3] sau scorțișorie deschisă.[6] Lungimea corpului este de 1–1,2 m, incluzând cea a cozii[7] care este de 35–50 cm.[3] Greutatea este de 3,5–5 kg,[3] însă poate ajunge chiar și la 15 kg.[7]
Răspândire și habitat
Arealul lutrei chiliene cuprinde părți din Chile și Argentina .[1] [3] Lutra chiliană viețuiește atât în ape dulci , cât și în ape marine. Printre habitatele pe care le populează se numără râuri, bălți și lacuri, și zone costale și stâncoase cu canale precum estuare în care nu se produc valuri mari și în care se simte în siguranță. Populează zone costale deschise numai dacă acestea dispun de vegetație ierboasă și înaltă.[3]
Comportament și ecologie
Lutra chiliană este crepusculară(en ) [traduceți ] [7] și nocturnă .[3] [7] Dieta sa include crustacee ,[7] pești , păsări și moluște și alte nevertebrate .[3] Se reproduce iarna și primăvara. Dezvoltarea embrionară durează numai două luni, dar pentru că embrionul stă într-o stare latentă vreme de câteva luni, perioada de gestație este practic de 10–12 luni. Rândul de pui(en ) [traduceți ] constă în 1 până la 4 pui. Laptele este foarte bogat în substanțe energetice. Puii au pleoapele lipite timp de o lună de la naștere, se pot hrăni cu hrană solidă de la șapte săptămâni, de la trei luni pot înota, iar de la patru luni își pot face singuri rost de mâncare. Masculii ajung maturi sexual(en ) [traduceți ] la trei ani și femelele la doi ani. Lutra chiliană devine independentă la vârsta de un an.[3] Cele mai multe lutre chiliene trăiesc numai câțiva ani, dar în jur de 1 % din indivizi reușesc să atingă vârsta de 10 ani.[8]
Stare de conservare
Lutra chiliană este listată pe Lista roșie a IUCN drept specie pe cale de dispariție și este de asemenea inclusă în Anexa I a CITES .[1]
În Argentina, vânarea și capturarea lutrei chiliene este interzisă în 1950 încoace.[9]
În 2022, lutra chiliană a fost raportată în Lacul Fonck(en ) [traduceți ] pentru prima oară de când în anii 1980 a început să fie căutată în lac.[9]
În cultură
În cultura oamenilor Mapuche , lutra chiliană (numită în spaniolă huillín ) este asociată cu iscusința sexuală.[10] Se spune că grăsimea sa îi ajută pe lonko(en ) [traduceți ] să își satisfacă cele câteva soții(en ) [traduceți ] .[10]
Note
^ a b c d e f g h Sepúlveda, M.A., Valenzuela, A.E.J., Pozzi, C., Medina-Vogel, G. & Chehébar, C. „Lontra provocax ” . Lista roșie a speciilor periclitate IUCN. Versiunea 3.1 . Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii . Accessed on 16 March 2023.
^ a b c d Wozencraft, W. C.
^ a b c d e f g h i Dumitru Murariu .
^ Spelman, Lucy.
^ „REGULAMENTUL (UE) NR. 1320/2014 AL COMISIEI din 1 decembrie 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea” (PDF) . Uniunea Europeană . Accesat în 3 martie 2023 .
^ Serge Larivière & Andrew P. Jennings: Family Mustelidae (Weasels and relatives). în Don E. Wilson, Russell A. Mittermeier: Handbook of the Mammals of the World – Volume 1 Carnivores. Lynx Editions, 2009, ISBN 978-84-96553-49-1 . p. 643.
^ a b c d e Toledo, Gisela Knittel; Maturana, Mario Arévalo.
^ „Lontra provocax – southern river otter” . Animal Diversity Web . Accesat în 29 martie 2023 .
^ a b Pozzi, Carla; Ladio, Ana Haydeé; Rodríguez, Antonio; Vereertbrugghen, Tomas.
^ a b Montecino Aguirre, Sonia.
Subordinul Feliformia
Nandiniidae
Nandinia
Civetă de palmieri (N. binotata)
Herpestidae (Manguste)
Atilax Bdeogale
Mangustă cu coada stufoasă (B. crassicauda)
Mangustă a lui Jackson (B. jacksoni)
Mangustă cu picioare negre (B. nigripes)
Crossarchus
C. alexandri
C. ansorgei
C. obscurus
C. platycephalus
Cynictis
Mangustă galbenă (C. penicillata)
Dologale
Mangustă tropicală (D. dybowskii)
Helogale
H. hirtula
Mangustă pitică sudică (H. parvula)
Herpestes Ichneumia
Mangustă cu coadă albă (I. albicauda)
Liberiictus
Kușiman liberian (L. kuhni)
Mungos
M. gambianus
Mangustă zebrată (M. mungo)
Paracynictis Rhynchogale Suricata Urva Xenogale
Hyaenidae (Hiene)
Crocuta
Hienă pătată (C. crocuta)
Hyaena Parahyaena Proteles
Felidae Familie largă listată mai jos
Viverridae Familie largă listată mai jos
Eupleridae Familie mică listată mai jos
Paradoxurinae
Arctictis Arctogalidia
Civetă dungată de palmieri (A. trivirgata)
Macrogalidia
Civetă de Celebes (M. musschenbroekii)
Paguma
Civetă himalaiană (P. larvata)
Paradoxurus
Musong pătat (P. hermaphroditus)
P. jerdoni
P. zeylonensis
Hemigalinae
Chrotogale
Civetă a lui Owston (C. owstoni)
Cynogale
Civetă vidră (C. bennettii)
Diplogale
Mangustă borneană (D. hosei)
Hemigalus
Civetă dungată (H. derbyanus)
Viverrinae
Civettictis
Civetă africană (C. civetta)
Viverra
V. civettina
V. megaspila
V. tangalunga
Zibetă (V. zibetha)
Viverricula
Civetă mică indiană (V. indica)
Genettinae
Genetta (Genete)
G. abyssinica
G. angolensis
G. bourloni
G. cristata
Genetă comună (G. genetta)
G. johnstoni
G. letabae
Genetă ruginie (G. maculata)
G. pardina
G. piscivora
G. poensis
G. servalina
Genetă Haussa (G. thierryi)
Genetă de Cap (G. tigrina)
G. victoriae
Genetă cu pete mici (G. felina)
Poiana
P. richardsonii
P. leightoni
Familia Eupleridae
Euplerinae
Cryptoprocta Eupleres
Falanuc mic (E. goudotii)
E. major
Fossa
Civetă malgașă (F. fossana)
Galidiinae
Galidia
Mangustă madagascariană (G. elegans)
Galidictis
G. fasciata
G. grandidieri
Mungotictis
Mangustă cu dungi înguste (M. decemlineata)
Salanoia
Mangustă cu coadă cafenie (S. concolor)
S. durrelli
Ursidae (Urși)
Mephitidae (Sconcși )
Conepatus (Sconcși cu rât de porc)
Surillo (C. chinga)
Sconcs de Patagonia (C. humboldtii)
C. leuconotus
C. semistriatus
Mephitis
Sconcs cu coadă lungă (M. macroura)
Sconcs dungat (M. mephitis)
Mydaus
Bursuc malaez (M. javanensis)
Bursuc palawanez (M. marchei)
Spilogale (Sconcși pătați)
S. angustifrons
S. gracilis
S. putorius
Sconcs pitic pătat (S. pygmaea)
Procyonidae (Ratoni, coati, olingo)
Bassaricyon (Olingo)
B. alleni
Olingo cu coadă stufoasă (B. gabbii)
B. medius
B. neblina
Bassariscus
Pisică cu coadă inelată (B. astutus)
Pisică mexicană cu coadă inelată (B. sumichrasti)
Nasua (inclusiv coati )
Coati cu nas alb (N. narica)
Coati cu coada inelată (N. nasua)
Nasuella (inclusiv coati )
N. meridensis
N. olivacea
Potos Procyon
Ailuridae
Otariidae (Foci cu urechi) (include focile cu blană și leii de mare) (inclusiv pinipede )
Arctocephalus
Otarie sud-americană (A. australis)
Otarie neozeelandeză (A. forsteri)
Otarie de Galapagos (A. galapagoensis)
Otarie antarctică (A. gazella)
Otarie de Juan Fernandez (A. philippii)
Otarie sud-africană (A. pusillus)
Otarie de Guadalupa (A. townsendi)
Otarie subantarctică (A. tropicalis)
Callorhinus
Otarie a lui Pribilof (C. ursinus)
Eumetopias
Leu de mare al lui Steller (E. jubatus)
Neophoca
Leu de mare australian (N. cinerea)
Otaria
Leu de mare sud-american (O. flavescens)
Phocarctos
Leu de mare neozeelandez (P. hookeri)
Zalophus
Leu de mare californian (Z. californianus)
Leu de mare din Galapagos (Z. wollebaeki)
Odobenidae (inclusiv pinipede )
Phocidae (Foci fără urechi) (inclusiv pinipede )
Cystophora
Focă cu creastă (C. cristata)
Erignathus
Focă bărboasă (E. barbatus)
Halichoerus Histriophoca
Focă panglică (H. fasciata)
Hydrurga
Focă leopard (H. leptonyx)
Leptonychotes
Focă a lui Weddell (L. weddellii)
Lobodon
Focă mâncătoare de crabi (L. carcinophagus)
Mirounga (Elefanți de mare)
Elefant de mare boreal (M. angustirostris)
Elefeant de mare sudic (M. leonina)
Monachus Neomonachus
Focă de Hawaii (N. schauinslandi)
Ommatophoca
Focă a lui Ross (O. rossi)
Pagophilus
Focă de Groenlanda (P. groenlandicus)
Phoca Pusa
Focă de Caspica (P. caspica)
Focă inelată (P. hispida)
Focă de Baikal (P. sibirica)
Canidae Familie largă listată mai jos
Mustelidae Familie largă listată mai jos
Atelocynus
Câine cu urechi mici (A. microtis)
Canis Cerdocyon
Vulpe de savană (C. thous)
Chrysocyon Cuon
Câine sălbatic indian (C. alpinus)
Lupulella Lycalopex
Vulpe roșie sud-americană (L. culpaeus)
Vulpe a lui Darwin (L. fulvipes)
Vulpe mică gri sud-americană (L. griseus)
Vulpe de pampas (L. gymnocercus)
L. sechurae
L. vetulus
Lycaon Nyctereutes Otocyon
Vulpe cu urechi mari (O. megalotis)
Speothos
Câine al tufișurilor (S. venaticus)
Urocyon
Vulpe cenușie de câmp (U. cinereoargenteus)
U. littoralis
Vulpes (Vulpi )
Helictidinae(Bursuci-nevăstuici)
Melogale
M. cucphuongensis
M. everetti
M. moschata
M. orientalis
M. personata
M. subaurantiaca
Guloninae(Jderi și glutoni)
Eira
Nevăstuică cu capul cenușiu (E. barbara)
Gulo Martes (Jderi) Pekania
Jder pescar (P. pennanti)
Ictonychinae(Nevăstuici și dihori africani și grizoni)
Galictis Ictonyx
Nevăstuică pătată nord-africană (I. libyca)
Dihor dungat african (I. striatus)
Lyncodon
Nevăstuică patagoniană (L. patagonicus)
Poecilogale
Nevăstuică dungată africană (P. albinucha)
Vormela
Dihor pătat (V. peregusna)
Lutrinae (Vidre)
Melinae(Bursuci eurasiatici)
Arctonyx
A. albogularis
A. collaris
A. hoevenii
Meles
Mellivorinae
Mellivora
Bursuc de miere (M. capensis)
Mustelinae(Nevăstuici și nurci)
Taxidiinae
Taxidea
Bursuc american (T. taxus)