Marina din Antiohia

Marina din Antiohia
Date personale
Născută292 d.Hr. Modificați la Wikidata
Antiohia Pisidiei, Pisidia, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Decedată307 d.Hr. (15 ani) Modificați la Wikidata
Antiohia Pisidiei, Pisidia, Imperiul Roman Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidecapitare Modificați la Wikidata
Ocupațiememorialist[*]​ Modificați la Wikidata
Venerație
Sărbătoare20 iulie  Modificați la Wikidata
Sfinți
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sfânta Marina (în calendarul romano catolic Margareta; n. 292 d.Hr., Antiohia Pisidiei, Pisidia, Imperiul Roman – d. 307 d.Hr., Antiohia Pisidiei, Pisidia, Imperiul Roman) este o fecioară martiră creștină originară din Antiohia Pisidiei. Ea se numără printre așa-numiții „Paisprezece ajutători” invocați în Occident cu precădere în Evul Mediu drept protectori în caz de pericol. Marina este considerată drept ocrotitoarea femeilor care nasc.

Sfânta Marina este sărbătorită de Bisericile Ortodoxe la data de 17 iulie, de Bisericile Catolică, Evanghelică și Anglicană la data de 20 iulie.

Legenda

Cele mai vechi surse ale legendei consemnează doar martiriul prin decapitare în timpul lui Dioclețian, în secolul al IV-lea. Treptat, viața sfintei a fost relatată cu tot mai multe amănunte. Versiunile ulterioare îl pomenesc pe prefectul Antiohiei, Olibrius, care ar fi dorit să o ia de soție pe Marina și să o determine să se dezică de credința creștină. Marina refuză acest lucru și a fost aruncată în închisoare după numeroase torturi. În temniță, ea a fost amenințată de un dragon, care a fost însă învins prin semnul crucii. După o versiune apocrifă, pomenită în Legenda aurea, acel dragon ar fi înghițit-o chiar pe sfântă, dar pântecele i-ar fi plesnit după ce Marina ar fi făcut semnul crucii.

Cultul

Sfânta Margareta, miniatură dintr-un manuscris flamand de pe la 1440

Inițial venerată în Imperiul Bizantin, Marina a fost cunoscută în occident începând cu secolul al VII-lea, sub numele de Margareta.

Surse

  • Bibliotheca hagiographica Graeca, ed. socii Bollandiani, Bruxelles 21909 (reprint Bruxelles 1957), vol. II, p. 84-85.
  • Bibliotheca hagiographica Latina antiquae et mediae aetatis, ed. socii Bollandiani, 2 vol. Bruxelles 1898-1901; Suppl. editio altera ib. 1911, vol. II, p. 787-788.
  • Acta Sanctorum, ed. Bollandus, Paris 1643 ss., Veneția 1734 ss., Paris 1863 ss., Iul. V, p. 24-46 (ed. Paris 1867).
  • Jacobus de Voragine: Legenda aurea, vulgo historia Lombardica dicta / ad optimorum librorum fidem rec. Th. Graesse, Wrocław 1890, reprint Melle 2003, p. 400.
  • Gerrit Gijsbertus van den Andel: Die Margaretenlegende in ihren mittelalterlichen Versionen, Groningen 1934. (Diss.)
  • Bibliotheca sanctorum, ed. de Istituto Giovanni XXIII nella Pontificia Università lateranense, vol. VIII [Liadan - Marzi], Roma 1967, p. 1150-65.

Bibliografie

  • Sabine Kimpel: Margareta (Marina) von Antiochien, în: Lexikon der christlichen Ikonographie, editat de Engelbert Kirschbaum, vol. 7, Roma/Freiburg/Basel/Viena 1974, col. 494-500.

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marina din Antiohia