Merv

Merv (în rusă: Мерв, din persană: مرو, Marv, iar în vechea persană Margiana) este un oraș multimilenar, potrivit scrierilor Zend Avesta ale lui Zarathustra (Zoroastru). Tradițiile hinduse și arabe îl consideră sediul „Paradisului Terestru”.

Geografie

Se afla situat în oaza Margiana din Asia Centrală, având coordonatele geografice:

• 37°30’ N;
• 62° E.

Identificare

Merv este actualul oraș Mary din Turkmenistan, oraș – popas situat pe Drumul Mătăsii. În Antichitate, era cunoscut sub numele de Alexandria Margianei, după numele regiunii, în care Alexandru cel Mare l-a fondat, precum și cu numele de Antiohia Margianei, în elenă Αντιόχεια η Μαργιανή / Αντιόχεια της Μαργιανήs.

Istorie

Timp de circa un mileniu, între secolele al IV-lea și al XIV-lea, Merv a fost un important episcopat al creștinismului nestorian.

Merv a fost capitala selgiucizilor, înainte de avansarea lor spre Persia (Iran).

Poetul, medicul, filosoful și astronomul persan Omar Khayyam (1043 – 1123) a avut reședința în orașul Merv, între anii 1116 – 1118, când și-a consacrat activitatea studiilor de astronomie, înainte de a reveni, spre sfârșitul vieții, în orașul natal, Nișapur.

Merv a fost un oraș de înaltă cultură, renumit pentru cele 10 (zece) biblioteci ale sale, iar Yaqut al-Rumi (1179 – 1229) a locuit în oraș, timp de doi ani, înainte de distrugerea acestuia de către mongoli, în anul 1221, sub Ginghis Han.

Moșteniri culturale

Mausoleul Sultanului Sanjar de la Merv^[1]a făcut obiectul unor restaurări sub conducerea UNESCO^[2], corectând restaurările precedente, făcute în timpul URSS-ului. Este unul dintre rarele monumente foarte ușor identificabile ale sitului.

Monumentul este sub forma unui cub din cărămidă, cu latura de 38 de metri, deasupra căruia este așezată o cupolă care se ridică în mijlocul câmpiei în care era odată orașul Merv.

În anul 1999, Parcul național istoric și cultural al „Vechiului Merv” a fost înscris în Patrimoniul mondial al umanității de către UNESCO.

Vezi și

• Mary (oraș)

Surse bibliografice

• Mic dicționar enciclopedic, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura științifică și enciclopedică, București, 1978.
• Text tradus și adaptat din franceză, de pe pagina Merv, Wikipédia, Encyclopédie libre

Note