Octavian Nemescu

Octavian Nemescu
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Pașcani, Iași, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[4] Modificați la Wikidata
Tunari, Ilfov, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
cadru didactic universitar[*]​ Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Octavian Nemescu (n. , Pașcani, Iași, România – d. , Bucuresti) a fost un compozitor și muzicolog român contemporan.

Studii

A studiat la Conservatorul Ciprian Porumbescu din București, între anii 1956 și 1963. Mihail Jora i-a fost profesor de componistică, Paul Constantinescu profesor de armonie iar Alexandru Pașcanu și Anatol Vieru profesori de orchestrație. În 1972 a luat parte la cursurile internaționale de specializare Ferienkurse de la Darmstadt. În 1978 a obținut titlul de doctor în muzicologie la Academia de Muzică din Cluj-Napoca, avându-l ca îndrumător științific pe Sigismund Toduță. Tema tezei sale de doctorat a fost „Capacitățile semantice ale muzicii”, iar teza a fost tipărită în cartea purtând același titlu, de către Editura Muzicală - București, în 1983.[5]

Activitate didactică

A funcționat în calitate de asistent și lector universitar la Universitatea din Brașov (Facultatea de Muzică) între 1970-1978, unde a predat Analiză muzicală și contrapunct. A fost apoi profesor la Liceul de Arte „George Enescu” din București (1978-1990). După 1990 a fost profesor și conducător de doctorat la Universitatea Națională de Muzică din București.

A susținut un Workshop de creație muzicală la Conservatorul de muzică din Lausanne (Elveția), în 2000 și 2016, cât și la Academia de muzică și dans din Ierusalim, în 2006.

A fost membru al S.A.C.E.M. (Franța) și UCMR-ADA (Societatea Română de Administrare a Drepturilor de Autor), iar între 1990-1992 și apoi, din 1994 până în 2010, a avut funcția de coordonator al secției simfonice, de muzică de cameră, operă și balet, din cadrul U.C.M.R.( Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor din România).[5]

Opera muzicală (selecție)

  • Patru miniaturi pentru flaut solo, 1961[6]
  • Sonate für Klarinette und Klavier, 1962
  • Triangle, 1963-64
  • Combinations in Circles für Cello, Ensemble und Tonband, 1965
  • Four Dimensions in Time – IV, ‘Illuminations’ für gemischten Chor und Orchester, 1967
  • Gradeatia für Tonband, 1982
  • Metabizantinirikon für Klarinette, Violine und Tonband, 1985
  • Finalis-septima für Klarinette, Fagott, Violine, Cello, Klavier und Schlagzeug, 1989
  • Finalpha für Posaune, Schlagzeug und Tonbannd, 1990
  • Finaleph, 1990
  • String Quartet for Midnight, 1993
  • PostSymphony No. 3, 2003

Note

  1. ^ Octavian Nemescu, Musicalics 
  2. ^ Octavian Nemescu, SNAC, accesat în  
  3. ^ „Octavian Nemescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ https://www.thewire.co.uk/in-writing/essays/octavian-nemescu-1940-2020  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  5. ^ a b „Biografie – Octavian Nemescu”. Accesat în . 
  6. ^ „Lucrari – Octavian Nemescu”. Accesat în . 

Legături externe