Placă tectonică

Plăcile tectonice ale Terrei
Harta cu principalele plăci tectonice
(imagine deformată datorită proiecției Mercator)
Harta plăcilor tectonice

O placă tectonică este o bucată foarte mare a scoarței terestre, totalitatea acestora formând suprafața Terrei. Mișcarea acestora dă naștere cutremurelor și contribuie parțial la geneza vulcanilor.

Generalități

Crusta Pământului este divizată în mai multe plăci tectonice. Acestea interacționează prin intermediul a două procese:[1]

  • expansiune (când o placă se depărtează de alta și între ele se formează o nouă crustă)
  • subducție (când una din plăci intră sub cealaltă și se distruge în manta).

Plăcile tectonice ale Terrei se împart în 3 subdiviziuni:

  1. Plăci principale (Macroplăci)
  2. Plăci secundare (Mezoplăci)
  3. Plăci terțiare (Microplăci)

După direcția lor de deplasare, plăcile se clasifică în:

  1. plăci convergente (de subducție)
  2. plăci divergente
  3. plăci transformante-conservante. Acestea, la rândul lor, sunt de 2 categorii: a) mișcări în sens contrar și b) mișcări paralele în același sens (dar cu viteze diferite de înaintare). Un exemplu de plăci transformante care se deplasează în sens contrar sunt cele care dau naștere faliei San Andreas, cu o viteză de câțiva cm pe an. Peste 12 milioane de ani orașele Los Angeles și San Francisco vor fi vecine.

Fenomenul de deplasare a plăcilor tectonice a început în urmă cu 3,2 - 3,5 miliarde de ani, interval stabilit științific pe baza vârstei zirconului inclus în diamante.

Plăci principale (macroplăci)

În prezent se cunoaște existența a 7 macroplăci:

Plăci secundare (mezoplăci)

  • Placa arabică, cea mai întinsă dintre cele secundare
  • Placa caribică
  • Placa Cocos (în estul Pacificului)
  • Placa Juan de Fuco (în estul Pacificului)
  • Placa Nazca (în estul Pacificului)
  • Placa Filipinelor (a Mării Filipinelor)
  • Placa Scoției (scoțiană)

Note

  1. ^ „Terra”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

Legături externe

Galerie de imagini

Imagini