Roland Garros (tenis)

Roland Garros
Site oficial
Oraș gazdă	Paris (XVIe) Franța
Arenă	Stade Français (1891 – 1927) Stade Roland Garros (1928 – prezent)
Suprafață	Iarbă (1891 – 1927) Zgură (1928 – prezent) (exterior)
Mare șlem
Australian Open Roland Garros Wimbledon U.S. Open
Sezonul actual
French Open 2024

Turneul de tenis de la Roland Garros (în franceză Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros) este unul dintre cele mai importante turnee internaționale de tenis și se desfășoară pe parcursul a două săptămâni, între mijlocul lunii mai și începutul lunii iunie, la Paris, în complexul sportiv Roland-Garros (numit astfel în onoarea eroului aviator francez cu acest nume). Este al doilea dintre cele patru turnee anuale de Grand Slam.^[1] Celelalte trei sunt: Australian Open, Wimbledon și US Open. Roland-Garros este singurul turneu de Grand Slam care se desfășoară în prezent pe zgură. Până în 1975, Roland-Garros a fost singurul turneu major care nu s-a jucat pe iarbă.^[2] Între cele șapte runde necesare pentru un campionat, caracteristicile suprafeței de zgură (ritm mai lent, sărituri mai mari) și cele mai bune dintre cele cinci seturi de meciuri la simplu masculin, Roland-Garros-ul este în general considerat cel mai exigent turneu fizic din lume.^[3][4]

Numele oficial al competiției în limba franceză este Les Internationaux de France de Roland Garros sau Tournoi de Roland-Garros („Internaționalele franceze Roland Garros” sau „Turneul Roland Garros” în limba română). De asemenea, acest turneu este cunoscut și sub denumirea de „Openul Francez” sau „Roland Garros”.

Această competiție a început în 1891 ca turneu național, cu denumirea de Championat de France International de Tennis. Primul turneu feminin s-a desfășurat în 1897. În 1912, turneul francez s-a desfășurat pe o suprafață diferită (la acea vreme, tenisul se juca pe gazon), zgură roșie ("terre battue"), fabricată din resturi de cărămidă roșie. Până în 1924, accesul la turneu a fost permis doar jucătorilor de tenis înregistrați în Franța.

În 1925, Turneul Francez „s-a deschis” competitorilor internaționali, desfășurându-se pe iarbă, locurile alternând între Racing Club de France și Stade Francais. După ce „Mușchetarii”, cunoscuți sub numele de „Philadelphia Four” (René Lacoste, Jean Borotra, Henri Cochet și Jacques Brugnon) au câșțigat Cupa Davis pe tărâm american în 1927, francezii au decis să își apere titlul în 1928 pe o arenă nouă de tenis, la Porte d’Auteuil. Noua arenă a fost numită după Roland Garros, un pilot francez din Primul Război Mondial. Noul Stade de Roland Garros, alături de terenul principal, botezat Terenul Philippe Chatrier în 1988, a găzduit întrecerea din Cupa Davis.

Între 1945 și 1947, Turneul Francez a fost ținut după Wimbledon, făcându-l al treilea turneu de Mare Șlem al anului.

În 1968, Campionatul Francez de tenis a devenit primul turneu de Mare Șlem care a devenit open, îngăduind atât amatorilor, cât și profesioniștilor, să participe.

Din 1981, noi premii au fost introduse: Prix Orange (pentru meciul care demonstrează cel mai bine sportivitatea și atitutdinea cooperativă cu presa), Prix Citron (pentru jucătorul care dă dovadă de cea mai puternică tărie de caracter și personalitate) și Prix Bourgeon (pentru jucătorul-revelație al anului).

Din 2006, ca o noutate, turneul a început într-o duminică prin 12 partide de simplu jucate pe cele trei arene principale. În plus, în ajunul debutului turneului, are loc tradiționala expoziție de o zi a lui Benny Berthet, al cărei profit este destinat asociațiilor de caritate.

În martie 2007, s-a anunțat faptul că turneul va oferi aceleași premii în bani, atât pentru bărbați cât și pentru femei.^[5]

Suprafața de zgură încetinește mingea și produce un salt al ei mai mare, în comparație cu terenurile de iarbă sau cu cele tari. Astfel, serviciile puternice și voleurile sunt dezavantajate, făcând mai greu turneul pentru jucătorii ce se bazează pe ele. De exemplu, Pete Sampras, jucător cunoscut pentru serviciile sale extrem de puternice, nu a câștigat niciodată Openul Francez – cel mai bun rezultat al său a fost să ajungă în semifinale în 1996. Mulți alți jucători notabili au câștigat mai multe turnee de Grand Slam, dar niciodată nu au câștigat la French Open; printre aceștia se numără John McEnroe, Frank Sedgman, John Newcombe, Venus Williams, Stefan Edberg, Boris Becker, Lleyton Hewitt, Jimmy Connors, Louise Brough, Virginia Wade sau Martina Hingis. McEnroe și Edberg au pierdut singurele lor apariții în finală la Openul Franței în cinci seturi.

De cealaltă parte, jucători care se adaptează mai bine pe suprafețe încete, precum Rafael Nadal, Björn Borg, Ivan Lendl, Mats Wilander, Justine Henin și Chris Evert, au avut parte de mari succese la acest turneu. În Era Open, singurii jucători masculin care au câștigat atât Roland Garros-u cât și Wimbledon-ul (jucat pe terenuri mai rapide – iarbă), sunt Rod Laver, Jan Kodeš, Björn Borg, Andre Agassi, Rafael Nadal, Roger Federer și Novak Djokovic. Dubla lui Borg French Open—Wimbledon a fost realizată de trei ori consecutiv.^[7]

1. Strat de praf de cărămidă roșie.
2. Strat de calcar alb zdrobit.
3. Strat de clinker (rezidu de cărbune).
4. Strat de pietriș zdrobit.
5. Strat de pietre mai mari cu drenaj incorporat.

Bărbații și femeile primesc adesea puncte pe baza regulilor turneelor respective.

Pentru anul 2021, fondul de premii a fost de 34.367.215 €, o reducere de 10,53% față de fondul de premii pentru ediția 2020.^[8]

per team.

• Simplu masculin, câștigătorul Coupe des Mousquetaires
• Simplu feminin, câștigătoarea Coupe Suzanne Lenglen
• Dublu masculin, câștigătorii Coupe Jacques Brugnon
• Dublu feminin, câștigătoareale Coupe Simone Mathieu
• Dublu mixt, câștigătorii Coupe Marcel Bernard

Trofeele sunt făcute din argint pur, cu decorațiuni de finețe pe margini, fiecare câștigător al competiției de simplu având numele înscripționat pe postamentul trofeului. Câștigătorii primesc o replică a trofeului câștigat. Replicile din argint pur sunt fabricate și gravate pentru fiecare câștigător de Maison Mellerio, situat pe Rue de la Paix, Paris.

Eveniment 2024	Campion	Finalist	Scor
Simplu masculin	Carlos Alcaraz	Alexander Zverev	6–3, 2–6, 5–7, 6–1, 6–2
Simplu feminin	Iga Świątek	Jasmine Paolini	6–2, 6–1
Dublu masculin	Marcelo Arévalo Mate Pavić	Simone Bolelli Andrea Vavassori	7–5, 6–3
Dublu feminin	Coco Gauff Kateřina Siniaková	Sara Errani Jasmine Paolini	7–6(7–5), 6–3
Dublu mixt	Laura Siegemund Édouard Roger-Vasselin	Desirae Krawczyk Neal Skupski	6–4, 7–5

Panorama - Court Philippe Chatrier în timpul meciului de la French Open 2010

Record	Era	Jucător	Nr.	Ani
Masculin din 1891
Cele mai multe titluri la simplu	Open Era	Rafael Nadal	14	2005–2008, 2010–2014, 2017–2020, 2022
	Pre-Open Era	Henri Cochet	4	1926, 1928, 1930, 1932 Notă: A câștigat, de asemenea, Campionatul Mondial pe teren dur în 1922.
	Campionatele Franței*	Max Decugis	8	1903–1904, 1907–1909, 1912–1914
Cele mai multe titluri consecutive la simplu	Open Era	Rafael Nadal	5	2010–2014
	Pre-Open Era	Frank Parker Jaroslav Drobný Tony Trabert Nicola Pietrangeli	2	1948–1949 1951–1952 1954–1955 1959–1960
	Campionatele Franței*	Paul Aymé	4	1897–1900
Cele mai multe titluri la dublu	Open Era	Daniel Nestor Max Mirnyi	4	2007 cu Mark Knowles, 2010 cu Nenad Zimonjić, 2011, 2012 cu Max Mirnyi. 2005, 2006 cu Jonas Björkman, 2011, 2012 cu Daniel Nestor.
	Pre-Open Era	Roy Emerson	6	1960, 1962 cu Neale Fraser, 1961 cu Rod Laver, 1963 cu Manuel Santana, 1964 cu Ken Fletcher, 1965 cu Fred Stolle.
	Campionatele Franței*	Max Decugis	13	1902–1909, 1911–1914, 1920[9]
Cele mai multe titluri consecutive la dublu	Open Era	Daniel Nestor	3	2010–2012
	Pre-Open Era	Roy Emerson	6	1960–1965
	Campionatele Franței*	Maurice Germot	10	1906–1914, 1920[9]
Cele mai multe titluri la dublu mixt	French Open	Ken Fletcher Jean-Claude Barclay	3	1963–1965 cu Margaret Court. 1968, 1971, 1973 cu Françoise Dürr.
	Campionatele Franței*	Max Decugis	7	1904–1906, 1908–1909, 1914 și 1920 cu Suzanne Lenglen.
Cele mai multe campionate (simplu, dublu & dublu mixt)	French Open	Rafael Nadal	14	2005–2008, 2010–2014, 2017–2020, 2022 (14 simplu)
	Campionatele Franței*	Max Decugis	28	1902–1920 (8 simplu, 13 dublu, 7 mixt)
Feminin din 1897
Cele mai multe titluri la simplu	Open Era	Chris Evert	7	1974–1975, 1979–1980, 1983, 1985–1986
	Campionatele Franței*	Suzanne Lenglen	6	1920–1923, 1925–1926 Notă: A câștigat, de asemenea, Campionatul Mondial pe teren dur în 1922 1914, 1921–1923.
Cele mai multe titluri consecutive la simplu	Open Era	Monica Seles Justine Henin Iga Świątek	3	1990–1992 2005–2007 2022–2024
	Campionatele Franței*	Jeanne Matthey Suzanne Lenglen	4	1909–1912 1920–1923
Cele mai multe titluri la dublu	Open Era	/ Martina Navratilova	7	1975 cu Chris Evert, 1982 cu Anne Smith, 1984–1985, 1987, 1988 cu Pam Shriver, 1986 cu Andrea Temesvári.
	Campionatele Franței*	Simonne Mathieu	6	1933, 1934 cu Elizabeth Ryan, 1936–1937, 1938 cu Billie Yorke, 1939 cu Jadwiga Jędrzejowska.
Cele mai multe titluri consecutive la dublu	Open Era	/ Martina Navratilova Gigi Fernández	5	1984–1985, 1987–1988 cu Pam Shriver, 1986 cu Andrea Temesvári. 1991 cu Jana Novotná, 1992–95 cu Natasha Zvereva.
	Campionatele Franței*	Françoise Dürr	5	1967–1971
Most mixed doubles titles	Open Era	Françoise Dürr	3	1968, 1971, 1973 cu Jean-Claude Barclay.
	Campionatele Franței*	Suzanne Lenglen	7	1914, 1920 cu Max Decugis, 1921–1923, 1925, 1926 cu Jacques Brugnon.
Cele mai multe campionate (simplu, dublu & dublu mixt)	Open Era	/ Martina Navratilova	11	1974–1988 (2 simplu, 7 dublu, 2 mixt)
	Campionatele Franței*	Suzanne Lenglen	15	1919–1926 (6 simplu, 2 dublu, 7 mixt)
Diverse
Campioni care nu au fost capi de serie	Masculin	Marcel Bernard Mats Wilander Gustavo Kuerten Gastón Gaudio	1946 1982 1997 2004
	Feminin	Margaret Scriven Jeļena Ostapenko Iga Świątek Barbora Krejčíková	1933 2017 2020 2021
Cel mai tânăr campion la simplu	Masculin	Michael Chang	17 ani și 3 luni (1989)
	Feminin	Monica Seles	16 ani și 6 luni (1990)
Cel mai în vârstă campion la simplu	Masculin	Novak Djokovic	36 ani și 20 zile (2023)
	Feminin	Zsuzsa Körmöczy	33 ani și 10 luni (1958)

• Campionatele Franței (1891–1924) erau deschise doar membrilor cluburilor franceze. În 1925, s-a deschis jucătorilor internaționali, iar ulterior a fost redenumit în Openul Francez în 1968, când a permis profesioniștilor să concureze cu amatorii.

• Lista câștigătorilor French Open (simplu masculin)
• Lista câștigătorilor French Open (simplu feminin)
• Lista câștigătorilor French Open (dublu masculin)
• Lista câștigătorilor French Open (dublu feminin)
• Lista câștigătorilor French Open (dublu mixt)

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Turneul de tenis de la Roland Garros

• Site web oficial
• Roland Garros on France2
• Roland Garros on ina.fr : more than 600 hours of audio/visual archives
• Photos of Roland Garros Arhivat în 21 aprilie 2010, la Wayback Machine.