Udinese Calcio
| Udinese Calcio | ||||
 | ||||
| Informații generale | ||||
|---|---|---|---|---|
| Nume complet | Udinese Calcio SpA | |||
| Poreclă | Bianconeri (Alb-Negrii) Zebrette (Micile Zebre) | |||
| Data fondării | 30 noiembrie 1896 | |||
| Stadion | Stadio Friuli Udine, Italia (25.144 de locuri) | |||
| Campionat | Serie A  | |||
| Proprietar | Giampaolo Pozzo[*] | |||
| Președinte | Eman Sciberras | |||
| Antrenor | Gabriele Cioffi[*] | |||
| Prezență online | ||||
| www.udinese.it | ||||
| Palmares | ||||
| Național | Serie B (3) | |||
| Internațional | Cupa UEFA Intertoto (1) | |||
| Echipament | ||||
| ||||
Modifică date / text  | ||||
Udinese Calcio este o echipă de fotbal italiană cu sediul în Udine, Friuli-Venezia Giulia, care joacă în Serie A. Clubul sportiv a fost înființat la 30 noiembrie 1896, iar secția de fotbal a apărut de sine stătătoare la 5 iulie 1911.
Numele la înființare a fost Società Udinese di Ginnastica e Scherma (Societatea Udinese pentru Gimnastică și Scrimă). Un an mai târziu, echipa friulană a triumfat la Treviso în primul campionat național de fotbal desfășurat în Italia; Totuși, această competiție nu este recunoscută ca oficială de către FIF (FIGC de astăzi , fondată doi ani mai târziu), întrucât a fost sponsorizată de Federația Națională Italiană de Gimnastică[1][2], care, până în 1903, nu a adoptat regulile de jocul fotbalului IFAB, ci mai degrabă cele ale variantei locale de „fotbal gimnastic”, elaborate de profesorul Francesco Gabrielli.
Primul rezultat important de la înființarea clubului a corespuns atingerii finalei Cupei Italiei în 1922: Udinese a fost învinsă cu 1-0 de Vado.
Clubul a riscat falimentul din cauza datoriilor în vara anului 1923 și, prin urmare, la 24 august, „Associazione Sportiva Udinese” s-a separat de „Associazione Calcio Udinese”, iar aceasta din urmă a fost nevoită să stabilească un buget și o conducere independentă. Toate datoriile au fost plătite de noul președinte Alessandro Del Torso datorită vânzării unor picturi ale sale și Udinese a putut astfel să intre în campionatul Diviziei a II-a 1923-1924 , unde a terminat pe locul patru.
Cel mai bun rezultat în Serie A este un loc doi, în sezonul 1954-1955 când campioană a devenit AC Milan. Totuși, la sfârșitul sezonului, clubul a fost retrogradat în Serie B pentru o infracțiune sportivă, săvârșită în ultima zi a sezonului 1952-1953 și expusă doi ani mai târziu.
În 1978 clubul schimbă numele în Udinese Calcio.
Pe scena europeană, Udinese a câștigat Cupa Mitropa în sezonul 1979-1980.
În perioada recentă, cel mai bun rezultat pe plan intern este locul 3 în Serie A în sezonul 2011-12.
Echipa își desfășoară meciurile de acasă pe Stadio Friuli. Deschis în 1976, ca înlocuitor pentru Stadio Moretti, Friuli avea inițial o capacitate maximă de 41.652 de locuri. Această capacitate a fost redusă recent la 25.144, când stadionul a fost supus unei renovări, între 2013 și 2016, care a constat din îndepărtarea pistei de atletism și demolarea a trei dintre tribune care au fost mutate mai aproape de terenul de joc. Costul reamenajării a fost de aproximativ 50 de milioane de euro, iar până lucrările au fost finalizate, Udinese a disputat meciurile de acasă pe alte stadioane. Noul Friuli a fost deschis oficial pe 17 ianuarie 2016, când Udinese a găzduit Juventus . Numele de sponsorizare al stadionului, Dacia Arena, a fost dezvăluit în acea zi, prin urmare clubul a încheiat un nou acord privind drepturile de denumire a stadionului cu compania Dacia.[3]
Referințe
- ^ „La nascita dell'Acciù”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Stefano Olivari (). „Il primo scudetto dell'Udinese”. Arhivat din original la .
- ^ Ceschia, Alessandra (). „L'Udinese al Consiglio di Stato: legittima l'insegna Dacia Arena”. Messaggero Veneto – Giornale del Friuli (în italiană). Accesat în .
Legături externe
| |||||
