Aquileia
Aquileia | |||
Aquilêe | |||
— comună — | |||
Comune di Aquileia | |||
| |||
Poziția geografică | |||
Coordonate: 45°46′11.01″N 13°22′16.29″E / 45.7697250°N 13.3711917°E | |||
---|---|---|---|
Țară | Italia | ||
Regiune | Friuli-Venezia Giulia | ||
Provincie | Udine (UD) | ||
cod ISTAT | 030004 | ||
Guvernare | |||
- Primar | Gabriele Spanghero (mai 2014) | ||
Suprafață[1] | |||
- Total | 36 km² | ||
Altitudine | 5 m.d.m. | ||
Populație (30 iunie 2009) | |||
- Total | 3.503 locuitori | ||
Fus orar | UTC+1 | ||
Cod poștal | 33051 | ||
Prefix telefonic | 0431 | ||
Localități înfrățite | |||
- Piran | Slovenia | ||
Prezență online | |||
Site web oficial GeoNames OpenStreetMap relation Facebook Places | |||
Poziția localității Aquileia | |||
Modifică date / text |
Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia | |
Patrimoniul Mondial UNESCO | |
Țara | Italia |
---|---|
Unitate administrativă | Regio X Venetia et Histria ente di decentramento regionale di Udine[*] , Friuli-Veneția Giulia |
Tip | Cultural |
Criterii | iii, iv, vi |
Referință | 825 |
Regiunea** | Europa și America de Nord |
Anul | 1998 (Sesiunea 22nd) |
Poziția geografică | |
Coordonate | 45°46′00″N 13°22′00″E / 45.766666666667°N 13.366666666667°E |
* Lista Patrimonului Mondial ** Regiunile după clasificarea UNESCO | |
Modifică date / text |
Aquileia este o localitate din provincia Udine, în regiunea Friuli-Veneția Giulia, în Italia.
Istoric, orașul fondat în 181 î.Hr. a fost, la apogeul său, unul din cele mai importante orașe ale Imperiului Roman. Aquileia a fost și un centru religios creștin de prim ordin, între secolul al IV-lea și secolul al XV-lea, sediu al Patriarhiei de Aquileia.
Toponime
- În italiană Aquileia
- În latină Aquileia
- În slovenă Oglej
- În friulană Aquilee
- În germană Aglar / Aglarn / Agley[2]
Geografie
Aquileia este un oraș situat în apropiere de Marea Adriatică, între Palmanova și Grado.
Istorie
Colonia latină (este vorba despre ultima colonie latină fondată, în continuare n-au mai fost decât colonii romane) a fost fondată în 181 î.Hr., sub conducerea a trei romani: Publius Cornelius Scipio Nasica, Caius Flaminius Nepos și Lucius Manlius Acidinus Fulvianus. Trei mii de pedestrași, precum și cavaleri s-au stabilit acolo pentru a supraveghea Istria nesupusă și pe galii transalpini.[4] Aquileia a devenit oraș în mai puțin de un secol.
În timpul domniei lui Augustus, Aquileia a fost proclamată capitală a celei de-a zecea regiuni a Italiei Regio X Venetia et Histria (grosso modo, Regiunea Veneto și Istria). Dezvoltarea orașului, în această epocă, este atât de puternică, încât a fost comparată cu o a doua Romă.
În perioada medievală, Patriarhatul de Aquileia a cunoscut o evoluție proprie, aflându-se în repetate rânduri într-o poziție împotriva Republicii Venețiene și a patriarhului rival din Grado, (Noua Aquileia).
Monumente de arhitectură
- Istoria arhitecturii Bazilicii Sfânta Fecioară - Sfinții Ermacora și Fortunato își are rădăcinile de prin anul 313.[5]
Muzee
- Muzeele arheologic și paleocreștin.
Ansamblul sitului este înscris în Patrimoniul Mondial al UNESCO, din 1998.[6]
Demografie
Aquileia - evoluția demografică
Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia
Note
- ^ Superficie di Comuni Province e Regioni italiane al 9 ottobre 2011 (în italiană), Istituto Nazionale di Statistica, accesat în
- ^ de Topographia Austriacarum (Österreich): Aglarn
- ^ SMAQP este una dintre mărcile monetăriei din Aquileia, unde S[acra] M[oneta] AQ[uileiae] P[rima officina], cu alte cuvinte, moneda a fost emisă de prima oficină monetară de la Aquileia, fiind interzisă ciuntirea ei. Vezi: Atelier monetar roman.
- ^ Titus Livius, Istoria romană, cărțile XXXIX, 55 și XL, 34.
- ^ Ioan Marin Mălinaș, La umbra Sarmizegetusei Romane, Basilica din Densuș, p. 149.
- ^ fr Zone archéologique et la basilique patriarcale d’Aquilée (în română: Zona arheologică și bazilica patriarhală din Aquileia), pe site-ul UNESCO
Bibliografie
- Valentino Ostermann, La vita in Friuli, seconda edizione riveduta da Giuseppe Vidossi, 1940, Del Bianco Editore.
- Anton von Mailly, Leggende del Friuli e delle Alpi Giulie, tradotto da Karin Hensel, 1986, Editrice Goriziana.
- De Rubeis, Monumenta Eccles. Aquil. (Strasbourg, 1740)
- Ferdinando Ughelli, Italia Sacra, I sqq.; X, 207
- Cappelletti, Chiese d'Italia, VIII, 1 sqq.
- Menzano, Annali del Friuli (1858–68)
- Paschini, Sulle Origini della Chiesa di Aquileia (1904)
- Roberta Costantini, Fulvio Dell`Agnese, Micol Duca, Antonella Favaro, Monica Nicoli, Alessio Pasian, Friuli-Venezia Giulia. I luoghi dell’arte, Bruno Fachin Editore, Trieste, pp. 160–163.
Legături externe
- it Iter Aquileiense - Cammino Celeste Arhivat în , la Wayback Machine.
- it de en Aquileia
- it Aquileia, site-ul oficial
- en fr Archaeological Area and the Patriarchal Basilica of Aquileia / Zona arheologică și Basilica Patriarhală de la Aquileia, site al UNESCO
- it Aquileia (YouTube)
- it Aquileia. La cripta degli affreschi / Cripta frescelor (YouTube)
Vezi și