Gamma Centauri

Gamma Centauri A/B
Diagramă reprezentând poziția stelelor în constelația Centaurului
Diagramă reprezentând poziția stelelor în constelația Centaurului
Denumire Bayer
Denumire Flamsteed
Date de observație
Constelație Centaurul
Magnitudine aparentă +2.17[1] (+2.85/+2.95)[2]
Magnitudine aparentă vizuală
Magnitudine absolută (Mv) -0,81
Clasificare spectrală A1IV+[3] (A0III/A0III)[4]
Tipul de variabilă
Declinație −48° 57′ 35,5375″[5]
Ascensie dreaptă 12h 41m 31,04008s[5]
Diametru angular
Adjectiv
Astrometrie
Mișcare proprie (μ) AD:  msa/an
Dec.:  msa/an
Viteză radială (Rv)
Mișcare proprie (μ)
Paralaxă (π)
Eroare paralaxă
Distanța față de Terra 130 ± 1 al (39.9 ± 0.4 pc) al
( pc)
Distanța față de centrul Căii Lactee
Perioadă galactică
Orbită
Companion/pereche
Perioadă orbitală
Axă semimajoră
Excentricitate
Înclinare
Detalii
Masă 2.91[7] M M
Rază 37 de Rază solarăi  Modificați la Wikidata
Luminozitate 180 de luminozitate solarăi  Modificați la Wikidata
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură 9,082[4] K
Diametru D
Viteză rotațională km/s
Masă M
Rază R
Luminozitate L
Metalicitate
Gravitație la suprafață
Rotație stelară
Vârstă
Temperatură
Diametru D
Alte denumiri
Muhlifain, HR 4819, HD 110304, CD−48°7597, SAO 223603, WDS 12415-4858, HIP 61932, GC 17262, CCDM J12415-4858.
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Gamma Centauri (γ Cen, γ Centauri) este o stea situată în partea de sud a constelației Centaurului. Mai este cunoscută și sub numele propriu de Muhlifain, [6] (a nu fi confundată cu Muliphein, care este Gamma Canis Majoris) ce are o origine arabică.

Gamma Centauri este o stea dublă localizată la 130 ± 1 ani-lumină de Pământ. Magnitudinea vizuală aparentă combinată este de +2,17. [1] Clasa spectrală a stelelor este A1IV+, [3] dând sugestia că stelele sunt subgigante de tipul A, și că mai au puțin timp până să devină stele gigante. Individual, clasificarea stelară poate varia și poate fi recunoscută ca A0III, ceea ce înseamnă că steaua deja a devenit gigantă. [4]

În 2000, cele două stele au avut o separație unghiulară de 1,217 arcsecunde, cu un unghi de poziție de 351,9°.[2] Poziția acestora a fost observată încă din 1897, de când au putut fi calculate perioada orbitală (84,5 ani) și axa semi-majoră (0,93 arcsecunde). [7] Steaua Tau Centauri este relativ ascunsă după Gamma Centauri, cu o separație estimată la 1,72 a-l.[8]

Referințe

  1. ^ Evans, D. S. (), Batten, Alan Henry; Heard, John Frederick, ed., The Revision of the General Catalogue of Radial Velocities, University of Toronto: International Astronomical Union, accesat în  
  2. ^ Kaler, James B., „MUHLIFAIN (Gamma Centauri)”, Stars, University of Illinois, accesat în  
  3. ^ a b Johnson, H. L.; et al. (). „UBVRIJKL photometry of the bright stars”. Communications of the Lunar and Planetary Laboratory. 4 (99). Bibcode:1966CoLPL...4...99J. 
  4. ^ a b Fabricius, C.; Makarov, V. V. (), „Two-colour photometry for 9473 components of close Hipparcos double and multiple stars”, Astronomy and Astrophysics, 356: 141–145, Bibcode:2000A&A...356..141F 
  5. ^ a b Gray, R. O.; et al. (), „Contributions to the Nearby Stars (NStars) Project: Spectroscopy of Stars Earlier than M0 within 40 pc-The Southern Sample”, The Astronomical Journal, 132 (1): 161–170, Bibcode:2006AJ....132..161G, doi:10.1086/504637 
  6. ^ a b Schaaf, Fred (), The brightest stars: discovering the universe through the sky's most brilliant stars, John Wiley and Sons, p. 262, ISBN 0471704105 
  7. ^ a b van Leeuwen, F. (). „Validation of the new Hipparcos reduction”. Astronomy and Astrophysics. 474 (2): 653–664. Bibcode:2007A&A...474..653V. doi:10.1051/0004-6361:20078357. 
  8. ^ Kunitzsch, P., Arabische Sternnamen in Europa, Otto Harrassowitz, Wiesbaden, p.188.
  9. ^ Mason, Brian D.; et al. (), „The 2001 US Naval Observatory Double Star CD-ROM. I. The Washington Double Star Catalog”, The Astronomical Journal, 122 (6): 3466–3471, Bibcode:2001AJ....122.3466M, doi:10.1086/323920 
  10. ^ Shaya, Ed J.; Olling, Rob P. (), „Very Wide Binaries and Other Comoving Stellar Companions: A Bayesian Analysis of the Hipparcos Catalogue”, The Astrophysical Journal Supplement, 192 (1): 2, Bibcode:2011ApJS..192....2S, doi:10.1088/0067-0049/192/1/2