Georgia

Pentru alte sensuri, vedeți Georgia (dezambiguizare).

Georgia

Қырҭтәыла (abhază)
საქართველო (georgiană)


Drapelul Georgiei	Stema Georgiei[*]

Deviză: ძალა ერთობაშია
Puterea este în unitate

Imn: თავისუფლება Tavisupleba
(Libertate)

Geografie

Suprafață

- totală 69.700 km² (locul 120)

Cel mai înalt punct Șhara (5.193 m)

Cel mai jos punct Marea Neagră (0 m)

Cel mai mare oraș Tbilisi

Vecini Armenia
Azerbaidjan
Rusia
Turcia

Fus orar EET (UTC+4)

Populație

Densitate 70,8 loc/km²

- Estimare 2017 3.717.100

Limbi oficiale limba georgiană
Limba abhază

Etnonim Georgian

Guvernare

Sistem politic Republică semiprezidențială

Președintele Georgiei

Salomé Zourabichvili

Prim-ministru irakli kobaxije[*]

Legislativ Parlament

Capitala Tbilisi

Istorie

Stat independent

Independență față de Imperiul Rus 26 mai 1918

Independență față de U.R.S.S. 9 aprilie 1991

Economie

PIB (PPC)

PIB (nominal) 2022

- Total 24.605.375.420 de dolar americani^[2]

Gini (2010) 42.1 (mediu)

IDU (2013) 0.744 (ridicat) (locul 79)

Monedă Lari (GEL)

Coduri și identificatori

Cod CIO GEO

Cod mobil 282

Prefix telefonic 995

ISO 3166-2 GE

Domeniu Internet

.ge

Prezență online

hasthtag

Modifică date / text

Georgia sau Republica Georgia, denumită uneori și Gruzia, este o țară în Europa Orientală.^[3]^[4] Delimitată la vest de Marea Neagră, la nord de Rusia (Republicile Karaciai-Cerchesia, Kabardino-Balkaria, Osetia de Nord-Alania), la sud de Turcia și Armenia, și la Est de Azerbaidjan, Georgia ocupă un teritoriu de 69,700 km², iar populația sa este de 4.3 milioane de locuitori. În prezent este membru al Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Organizației Mondială a Comerțului, Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră, Comunitatea de Alegerea Democrat, și GUAM Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică. Țara dorește să adere la NATO și Uniunea Europeană.

Istorie

Articol principal: Istoria Georgiei

Ținutul actual al Georgiei a fost populat încă din paleoliticul mediu. În secolul al VI-lea î.Hr. a luat ființă statul georgian de vest, Colchis, în secolul al IV-lea î.Hr. cel de est, Iberia. Cele doua regate georgiene din antichitatea târzie, Iberia în estul țării și Egrisi în vest, au fost printre primele state din lume care au adoptat creștinismul (în 337 AD și respectiv 523 AD). Iberia a devenit curând după aceea o parte a Imperiului Persan. Egrisi a fost de multe ori un teatru de război pentru două imperii rivale: Persia și Imperiul Bizantin, fiecare dintre ele reușind să cucerească vestul Georgiei de câteva ori. Ca rezultat, aceste două regate au fost dezintegrate în mai multe principate feudale în epoca feudală timpurie. A fost ușor pentru arabi să ocupe Georgia în secolul al VII-lea. Principatele răzvrătite au fost eliberate și apoi unite în Regatul Georgia la începutul secolului al XI-lea. Începând cu secolul al XII-lea, autoritatea acestui regat se extindea asupra întregului Caucaz de sud, în partea nord-estică și aproape pe toată coasta de nord a Turciei de azi, și de asemenea în câteva districte din Persia. Perioada de înflorire a regatului a fost curmată de invazia mongolă din secolul XIV. După o îndelungată perioadă de cuceriri otomane și lupte împotriva turcilor, regatul est-georgian al Kartliei-Kaheției avea să accepte, în anul 1783, protecția Rusiei. Rusia va ocupa treptat, de-a lungul secolului al XIX-lea, toate provinciile georgiene. După o scurtă perioadă de independență după Revoluția din Octombrie, Georgia va fi anexată în 1921 de Uniunea Sovietică și-și va recâștiga independența în anul 1991.

Originea numelui țării

Georgienii își spun Kartvelebi (ქართველები), își numesc țara Sakartvelo (საქართველო, Țara kartvelilor), iar limba Kartuli (ქართული). Aceste nume sunt derivate din numele unui zeu păgân numit Kartlos, despre care se spune că este tatăl tuturor georgienilor. Numele Georgia, folosit în toată Europa, este derivat din persană گرجی Gurji, via Jurj din arabă. Deoarece scrierea a fost influențată de greacă prin rădăcina geōrg- (γεωργ-, indicând lucrarea pământului), cuvântul a fost presupus greșit ca având ca origine cognomele Gheorghe (sfântul patron al țării), sau γεωργία (geōrgía, agricultură).

Numele antic prin care erau denumiți locuitorii din estul Georgiei era Iberiani, de la numele regatului caucazian Iberia — aceasta a produs confuzie printre geografii antici care aplicau acest nume doar locuitorilor din peninsula Iberică (Spania, Portugalia, Andorra, Gibraltar și Olivença). [1]

Gurj, numele persan al georgienilor, este de asemenea sursă pentru turcescul gürcü (pronunțat „gürdjü”) și rusescul gruzin. Numele țării este Gurjestan în persană, Gürcüstan în turcă, și Gruzija în rusă. Numele persan este probabil înrudit cu cuvintele armenești care desemnau georgienii și Georgia, respectiv vir și Vrastan. (Sunt alte cazuri în care prefixul persan gu- este derivat din mai vechiul wi- ori wa-). Astfel, atât cuvântul persan cât și cel armean par să fie înrudite cu numele Iberia, cu pierderea lui i- inițial și substituirea lui w sau v cu b în Iberia.

De asemenea, după toate probabilitățile, există o legătură etimologică dintre numele Iberia și provincia istorică a Georgiei numită Imereti.

Mhare

Georgia este împărțită în 12 mhare, 53 de orașe și 2 republici autonome, din care una și-a proclamat unilateral independența.

Număr	Regiune	Capitala
1	Abhazia (declarată republică independentă în 1991)	Suhumi
2	Megrelia-Svaneția Superioară	Zugdidi
3	Guria	Ozurgeti
4	Adjaria	Batumi
5	Racia-Lecihumi și Svaneția Inferioară	Ambrolauri
6	Imereția	Kutaisi
7	Samțhe-Javaheti	Akhaltsikhe
8	Kartli Interior	Gori
9	Mțheta-Mtianeti	Mțheta
10	Kartli Inferior	Rustavi
11	Kaheția	Telavi
12	Tbilisi	Tbilisi

Republici autonome: Abhazia (declarată independentă), Adjaria.

Orașe: Batumi, Chiatura, Gori, Kutaisi, Pițunda, Poti, Rustavi, Suhumi, Tbilisi, Tq'ibuli, Tsq'altubo, Țhinvali.

Comune: Abasha, Adigeni, Akhalgora, Akhaltsikhe, Akhmeta, Ambrolauri, Aspindza, Baghdati, Bolnisi, Borjomi, Chkhorotsq'u, Chokhatauri, Dedoplistsq'aro, Dmanisi, Dusheti, Gardabani, Gurjaani, Java, Kareli, Kaspi, Kharagauli, Khashuri, Khobi, Khoni, Lagodekhi, Lanchkhuti, Lentekhi, Marneuli, Martvili, Mestia, Mtskheta, Ninotsminda, Oni, Ozurgeti, Q'azbegi, Q'vareli, Sachkhere, Sagarejo, Samtredia, Senaki, Sighnaghi, Telavi, Terjola, Tetritsq'aro, Tianeti, Tsageri, Tsalenjikha, Tsalka, Vani, Zestaponi, Zugdidi.

Vechile simboluri

Acest drapel a fost folosit din 1991 până în 25 ianuarie 2004. El a mai fost folosit și mai înainte din 1918 până în 1921. Pentru mai multe informații, vezi Steagul Georgiei (țara).

Această stemă a fost folosită din 1918 până în 1921 și din 1991 până în 2004.

Geografie

Articol principal: Geografia Georgiei.

Localizare

La legătura dintre Europa de Est și Asia de Vest. Se întinde de-a lungul coastei Mării Negre, între Turcia, Rusia, Armenia și Azerbaidjan.

Suprafață

Total: 69.700 km²
uscat: 69.700 km²
apă: 0 km²

Suprafața comparativă—este puțin mai mică decât statul american Carolina de Sud sau Benelux (UE)

Frontierele țării

Total: 1.461 km
Frontiere cu următoarele țări: Armenia 164 km, Azerbaidjan 322 km, Rusia 723 km, Turcia 252 km

Frontiera maritimă

310 de kilometri, la Marea Neagră

Climat

Cald și plăcut; Mediteraneean, asemănător celui subtropical pe țărmul Mării Negre

Relief: În mare parte muntos, cu munții Marii Caucaz în nord și munții Micii Caucaz în sud; Kolkhet'is Dablobi (Câmpia Kolkhida) se întinde spre Marea Neagră în vest; bazinul râului Mtkvari în est; Soluri fertile pe văile râurilor, în câmpiile inundabile și pe colinele din Câmpiile Kolkhida.

Altitudini extreme:
punctul cel mai de jos: Marea Neagră 0 m
punctul cel mai înalt: Mt'a Mq'invartsveri (Muntele Kazbek) 5.047 metri

Resurse naturale: păduri, energie hidro-electrică, zăcăminte de mangan, fier, cupru, zăcăminte mici de cărbune și petrol; clima și solul de pe țărmul Mării Negre permit cultivarea ceaiului și citricelor.

Folosirea suprafeței:
teren arabil: 9 %
culturi permanente: 4 %
pășuni permanente: 25 %
păduri: 34 %
altele: 28 % (1993 est.)

Terenuri irigate: 4.000 km² (estimare din 1993)

Pericole naturale: cutremure

Mediul înconjurător - probleme curente: poluarea aerului, în special în Rust'avi; poluare foarte mare a râului Mtkvari River și a Mării Negre; aprovizionare necorespunzătoare cu apă potabilă; poluarea solului din cauza chimicalelor toxice.

Politică

Articol principal: Politica Georgiei.

Ca rezultat a crizei datorată suspiciunilor de fraudare a voturilor la alegerile parlamentare din 2003, Eduard Șevardnadze și-a dat demisia din funcția de președinte pe 23 noiembrie 2003 în timpul pașnicei Revoluții a Trandafirilor. Președintele interimar a fost purtătorul de cuvânt al parlamentului Nino Burjanadze. Pe 4 ianuarie 2004 Miheil Saakașvili, conducător al Mișcării Naționale - Democrații (MND) (fosta Mișcarea Națională Unită), a câștigat alegerile prezidențiale și și-a început mandatul pe 25 ianuarie.

Noi alegeri parlamentare s-au ținut pe 28 martie iar MND și-a asigurat marea majoritate a mandatelor (cu circa 75 % din voturi) și doar încă un partid a atins pragul electoral de 7 % (Opoziția de Dreapta cu circa 7.5 %). Acest vot este considerat unul dintre cele mai libere dintre toate cele ținute vreodată în Georgia, deși o creștere a tensiunii dintre guvernul central și conducătorul regiunii separatiste Adjaria, Aslan Abashidze a adus prejudicii alegerilor de aici.

Tensiunile dintre guvernul georgian și Adjaria au crescut continuu după alegeri până în aprilie anul următor, atingând punctul critic pe 1 mai când Abashidze a reacționat la manevrele militare ținute de Georgia în apropierea regiunii cu aruncarea în aer a trei poduri peste râul Choloki care legau Adjaria de restul Georgiei. Pe 5 mai, Abashidze a fost forțat să părăsească Georgia ca urmare a masivelor demonstrații din Batumi care cereau demisia sa cât și a presiunilor exercitate de Rusia odată cu trimiterea secretarului Consiliului de Securitate Igor Ivanov.

Pe 3 februarie 2005, primul-ministru georgian Zurab Zhvania a murit în ceea ce pare o pierdere de gaze acasă la adjunctul guvernatorului, Raul Usupov. La ședința de urgență din aceeași zi, Giorgi Baramidze a fost numit în funcția de prim-ministru interimar. Pe 17 februarie a fost ales de parlament Zurab Noghaideli, fostul ministru al finanțelor, ca premier.

Economie

Articol principal: Economia Georgiei.

Economia Georgiei se bazează în mod tradițional pe turismul de pe coasta Mării Negre, pe cultura viticolă, cea a citricelor și a ceaiului, precum și pe exploatarea manganului și a cuprului. Sectorul industrial este axat azi pe producția metalurgică, textilă și chimică.

Georgia nu dispune decât de puține resurse de energie, ceea ce creează o dependență de gazele naturale aduse din Rusia care a provocat multe situații de conflict. Problemele energetice au favorizat în ultimul timp o colaborare mai strânsă cu Turcia și Azerbaidjanul. Georgia este legată deja de aceste țări prin noua conductă care transportă petrolul de la Marea Caspică în Turcia. Această conductă este cunoscută și sub numele de oleoductul Baku-Tbilisi-Ceyhan, întrucât face legătura între Baku și portul mediteraneean Ceyhan.

Georgia are probabil cea mai veche cultură viticolă a lumii. Parțial mai sunt folosite procedee de vinificare străvechi, de fermentare a mustului în ulcioare de lut (kvevri). Pentru export se produc cu mijloace moderne vinuri de amestec precum Mukuzani sau Tsinandali, georgienii înșiși preferă însă vinurile obținute prin metode tradiționale.

Demografie

Articol principal: Demografia Georgiei.

Cultură

Articol principal: Cultura Georgiei.

Cultura Georgiei se poate urmări până în timpuri străvechi, datorită omogenității culturale și lingvistice care a caracterizat poporul georgian de-a lungul întregii sale istorii. Deoarece creștinismul s-a răspândit în ținuturile caucaziene încă din secolul al IV-lea, patrimoniul cultural al Georgiei însumează unele din cele mai vechi monumente ale arhitecturii creștine. Și mai târziu, între secolele XI și XIII, au fost ridicate lăcașe de cult remarcabile atât prin arhitectură cât și prin ansamblurile de picturi murale pe care le adăpostesc.

Literatura în limba georgiană s-a dezvoltat de timpuriu și a dăruit lumii pe unul din cei mai mari poeți ai evului mediu, Șota Rustaveli, și pe romanticul Nicoloz Baratașvili. Folclorul georgian este aproape unicul din lume în care mai există polifonia, fiind de aceea protejat ca bun cultural de către UNESCO^[5].

Patrimoniu mondial UNESCO

Până în 2011 pe lista patrimoniului mondial UNESCO au fost incluse 3 obiective din această țară.

Vezi și

Note

^ World Bank Open Data, accesat în 8 aprilie 2019
^ , Banca Mondială https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD, accesat în 26 august 2023 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ International Geographic Encyclopaedia and Atlas. Springer, 24/11/1979, p. 273
^ Parlamentul European, European Parliament Resolution 2014/2717(RSP), 17 July 2014: "...pursuant to Article 49 of the Treaty on European Union, Georgia, Moldova and Ukraine – like any other European state – have a European perspective and may apply to become members of the Union..."
^ Vezi descrierea polifoniei georgiene drept "capodoperă a tradiției orale și moștenire intangibilă a umanității" pe pagina oficială a UNESCO

Legături externe

Materiale media legate de Georgia la Wikimedia Commons

en de ru Informații despre Georgia
en es Friends of Georgia Arhivat în 21 martie 2004, la Wayback Machine. (Friends of Georgia International Foundation).
26 Mai - Ziua Națională a Georgiei, 26 mai 2011, Amos News
Georgia, ultima frontieră a Europei^{[nefuncțională]}, 26 aprilie 2009, Ion M. Ioniță, Ovidiu Nahoi, Adevărul
Reportaj: Georgia și geopolitica vinului^{[nefuncțională]}, 24 aprilie 2009, Ion M. Ioniță, Ovidiu Nahoi, Adevărul
7 august 2008 data inceperii războiului dintre Georgia și Rusia pentru Osetia de Sud^{[nefuncțională]}

[ef129ccc8f6d5761e2bc474e3933ac9f-1] World Bank Open Data, accesat în 8 aprilie 2019

[d3051402fac8e7f4a0bc864b5a76e57c-2] , Banca Mondială https://data.worldbank.org/indicator/NY.GDP.MKTP.CD, accesat în 26 august 2023 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[Geographic_Encyclopaedia-3] International Geographic Encyclopaedia and Atlas. Springer, 24/11/1979, p. 273

[EU_perspective-4] Parlamentul European, European Parliament Resolution 2014/2717(RSP), 17 July 2014: "...pursuant to Article 49 of the Treaty on European Union, Georgia, Moldova and Ukraine – like any other European state – have a European perspective and may apply to become members of the Union..."

[5] Vezi descrierea polifoniei georgiene drept "capodoperă a tradiției orale și moștenire intangibilă a umanității" pe pagina oficială a UNESCO

[2]

[3]

[4]

[5]