Limbi turcice

Limbile turcice
Regiuni	Anatolia, Asia Centrală, China, Siberia
Număr de vorbitori	limbă maternă: 180 milioane număr total de vorbitori(inclusiv ca a doua limbă) 200 milioane
Clasificare
limbi nostratice limbi altaice limbi turcice
Statut oficial și codificare
Această pagină poate conține caractere Unicode
Modifică date / text

Limbile turcice formează ramura de vest a familiei limbilor altaice. Cuprind circa 30 de limbi răspândite pe o arie întinsă, din Europa de est până în Siberia și vestul Chinei. Sunt vorbite ca limbi materne de aproximativ 200 de milioane de persoane, și ca limbi secunde de câteva zeci de milioane de persoane. Principalele limbi turcice actuale sunt: altai, limba altai de nord, azeră, bașkiră, ciulâm, ciuvașă, găgăuză, hacașă, iakută, karaciai-balkară, karakalpacă, kazahă, kârgâză, kumâcă, nogai, șoră, tătară, turcă, turcă găgăuză balcanică, turkmenă, tuvină, uigură, uigură galbenă și uzbekă. Limbi turcice dispărute sunt avara, proto-bulgara, cumana și pecenega.

Istoric

Toate limbile turcice, afară de ciuvașă, descind probabil din turca comună, apropiată de paleoturcă. Primele atestări cunoscute de limbă turcică sunt inscripții cu traducere chineză din anii 680–740 pe stele funerare din regiunea Orkhon^⁠(d) (Mongolia).

Caracteristici

Limbile turcice se caracterizează printr-o omogenitate remarcabilă, în special în lexic și în structura gramaticală. Toate prezintă armonie vocalică, topică de tip SOV și absența genului gramatical. Diferențe există mai ales în fonetism, dar majoritatea acestor limbi sunt reciproc inteligibile.

Clasificare

Pentru o perioadă de timp ce se întinde pe câteva secole, popoarele vorbitoare de limbi turcice au migrat în continuu , fiind astfel influențate de limbile altor popoare , în special de limbile iraniene, slave și Mongolice. Acest factor a afectat fiecare limbă din această familie în mod diferit.

Transformări

• Rotacism, ex. *toqqız, "nouă", în ramura Ogur z devine r : astfel, în limba ciuvașă este tăχăr
• *d intervocalic, ex. *hadaq "picior"
• Word-final -G, ex. *tāğ "munte"
• Suffix-final -G, ex. *lIG, în *tāğlığ
• Păstrarea literei de început *h, ex. *hadaq "picior"
  • Din acest motiv Khalaj este percepută ca făcând parte din altă clasă
• Denazalizarea palatalului *ń, ex. *ań "lună"

*În dialectul standard al limbii Turce, dialectul din Istanbul, ğ-ul prezent în dağ și dağlı nu se citește precum o consoană, ca în alte limbi turcice, ci ca o scurtă prelungire a vocalei dinaintea acestuia.

Membrii

Această clasificare este bazată pe schema prezentată de Lars Johanson în 1998 și se divide în șase ramuri:

Vocabularul

Bibliografie

Sala, Marius; Vintilă-Rădulescu, Ioana, Limbile lumii. Mică enciclopedie, Editura științifică și Enciclopedică, București, 1981

Vezi și

• Limbile altaice

Legături externe

• Harta Limbilor Turcice
• Clasificarea Limbilor Turcice Arhivat în 8 aprilie 2011, la Wayback Machine.
• Dicționar Online Uygur-Englez
• Dicționar/Unealtă comparativă a vocabularului limbilor turcice Arhivat în 17 mai 2008, la Wayback Machine.