Pozitivism

Auguste Comte

Pozitivismul este un curent filozofic a cărui teză principală este că singura cunoaștere autentică este cea științifică, iar aceasta nu poate veni decât de la afirmarea pozitivă a teoriilor prin aplicarea strictă a metodei științifice.

Datele verificate (fapte pozitive) primite de la simțuri sunt cunoscute ca dovezi empirice; astfel pozitivismul se bazează pe empirism.[1]

Pozitivismul susține de asemenea că societatea, la fel ca lumea fizică, operează conform legilor generale. Cunoașterea introspectivă și intuitivă este respinsă, la fel ca și metafizica și teologia, deoarece pretențiile metafizice și teologice nu pot fi verificate de experiența simțurilor. Deși abordarea pozitivistă a fost o temă recurentă în istoria gândului occidental,[2] abordarea modernă a fost formulată de filosoful Auguste Comte la începutul secolului al XIX-lea.[3] Comte a argumentat că, la fel cum lumea fizică operează în funcție de gravitate și de alte legi absolute, societatea[4] și-a dezvoltat în continuare pozitivismul într-o Religie a umanității.

Etimologie

Substantivul englez Pozitivism a fost reimportat în secolul al XIX-lea din cuvântul francez positivisme, derivat din positif în sensul său filosofic de "impus pe minte prin experiență". Adjectivul corespunzător (latin positīvus) a fost folosit într-un sens similar pentru a discuta despre lege (legea pozitivă în comparație cu legea naturală) din vremea lui Chaucer.[5]

Reprezentanți

Note

  1. ^ John J. Macionis, Linda M. Gerber, Sociology, Seventh Canadian Edition, Pearson Canada
  2. ^ Cohen, Louis; Maldonado, Antonio (). „Research Methods In Education”. British Journal of Educational Studies. 55 (4): 9. doi:10.1111/j.1467-8527.2007.00388_4.x. .
  3. ^ „Auguste Comte”. Sociology Guide. 
  4. ^ Macionis, John J. (). Sociology 14th Edition. Boston: Pearson. p. 11. ISBN 978-0-205-11671-3. 
  5. ^ Le petit Robert s. v. positivisme; OED s. v. positive
Acest articol legat de filosofie este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui!