Alain Prost
| Alain Prost | |
 Prost în 2015 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Alain Marie Pascal Prost |
| Poreclă | The Professor  |
| Născut | (69 de ani)[1][2][3][4] Lorette, Loire, Franța[5] |
| Copii | Nicolas Prost[*] |
| Cetățenie |  Franța[6] |
| Ocupație | pilot de curse automobilistice[*] pilot de Formula 1 |
| Limbi vorbite | limba engleză limba franceză[7] |
| Cariera în Campionatul Mondial de Formula 1 | |
| Ani activi | 1980-1991, 1993 |
| Echipe | |
| Titluri | 4 (1985, 1986, 1989, 1993) |
| Curse | 202 (199 de starturi) |
| Victorii | 51 (25,25%) |
| Pole-uri | 33 (16,34%) |
| Tururi rapide | 41 (20,3%) |
| Podiumuri | 106 (52,48%) |
| Puncte | 768,5 |
| Prima cursă | Marele Premiu al Argentinei din 1980 |
| Prima victorie | Marele Premiu al Franței din 1981 |
| Ultima victorie | Marele Premiu al Germaniei din 1993 |
| Ultima cursă | Marele Premiu al Australiei din 1993 |
| Poziția în 1991 | Locul 1 (99 de puncte) |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Alain Marie Pascal Prost (Pronunție în franceză: /alɛ̃ pʁɔst/; n. , Lorette, Loire, Franța) este un fost pilot de curse francez și proprietar de echipă de Formula 1. De patru ori campion mondial în Formula 1, din 1987 până în 2001 a deținut recordul pentru cele mai multe victorii în cursă, până când Michael Schumacher a depășit totalul de 51 de victorii ale lui Prost la Marele Premiu al Belgiei din 2001. În 1999, Prost a primit Premiul Mondial pentru Sport al Secolului la categoria sporturi cu motor.[8][9]
Prost și-a făcut debutul în Formula 1 cu echipa McLaren în 1980 la vârsta de 24 de ani. El a terminat în puncte la debut – pe Autodromul San Martin din Buenos Aires, Argentina, unde a urcat primul său podium un an mai târziu – și a câștigat prima lui cursă tot un an mai târziu, la Marele Premiu de acasă din Franța, conducând pentru echipa Renault.
În anii 1980 și începutul anilor 1990, Prost a format o rivalitate sportivă acerbă, în special cu Ayrton Senna, dar și Nelson Piquet și Nigel Mansell. În 1986, la Adelaide, în ultima cursă a sezonului, i-a învins pe Mansell și Piquet de la Williams pentru a cuceri titlul mondial, după ce Mansell s-a retras târziu în cursă, iar Piquet a intrat la boxe pentru o oprire de precauție târzie. Senna s-a alăturat lui Prost la McLaren în 1988 și cei doi au avut o serie de ciocniri controversate, inclusiv o coliziune la Marele Premiu al Japoniei din 1989, care i-a oferit lui Prost al treilea campionat mondial din palmares. Un an mai târziu, în același loc, s-au ciocnit din nou, dar de data aceasta Prost, care conducea pentru Ferrari, a avut de pierdut. Înainte de sfârșitul unui sezon 1991 fără victorii, Prost a fost concediat de Ferrari pentru critica sa publică la adresa echipei. După un concediu sabatic în 1992, s-a alăturat echipei Williams, ceea ce l-a determinat pe Mansell, campionul en-titre, să plece în CART. Cu o mașină competitivă, Prost a câștigat campionatul din 1993 și s-a retras din cursele de Formula 1 la sfârșitul anului.[10]
În 1997, Prost a preluat echipa franceză Ligier, redenumind-o în Prost Grand Prix până la falimentul ei în 2002. Din 2003 până în 2012 a concurat pentru Trofeul Andros,[11][12] care este un campionat de curse pe gheață, luând 38 de victorii și câștigând campionatul de 3 ori.[13]
Prost a folosit un stil neted și relaxat la volan, modelându-se după eroi personali precum Jackie Stewart și Jim Clark.[14] A fost supranumit „Profesorul” pentru abordarea sa intelectuală a competiției. Deși nu era un nume la care ținea în mod deosebit, el avea să admită mai târziu că era o rezumare adecvată a modului de abordare a curselor sale. Abil în a-și configura mașina pentru condițiile de cursă, Prost își conserva adesea frânele și anvelopele la începutul unei curse, lăsându-le mai proaspete pentru o provocare spre final.[15]
Cariera în Formula 1
| Sezon | Echipă | Număr puncte | Loc clasament general |
|---|---|---|---|
| 1980 |  Marlboro Team McLaren |
5 | 16 |
| 1981 |  Equipe Renault Elf |
43 | 5 |
| 1982 | Equipe Renault Elf |
34 | 4 |
| 1983 | Equipe Renault Elf |
57 | 2 |
| 1984 | Marlboro McLaren International |
71,5 | 2 |
| 1985 | Marlboro McLaren International |
73 | 1 |
| 1986 | Marlboro McLaren International |
72 | 1 |
| 1987 | Marlboro McLaren International |
46 | 4 |
| 1988 | Honda Marlboro McLaren |
87 | 2 |
| 1989 | Honda Marlboro McLaren |
76 | 1 |
| 1990 |  Scuderia Ferrari |
71 | 2 |
| 1991 | Scuderia Ferrari |
34 | 5 |
| 1992 | Ligier Gitanes Blondes |
Pilot teste | - |
| 1993 | Canon Williams Renault |
99 | 1 |
Note
- ^ a b Alain Prost, Brockhaus Enzyklopädie
- ^ a b Alain Prost, GeneaStar
- ^ a b Alain Prost, Roglo
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ http://bleacherreport.com/articles/2375138-5-great-moments-from-alain-prosts-formula-1-career Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ http://sports.yahoo.com/news/formula-e-sparks-fly-di-grassi-wins-first-110721472--f1.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „Sports Legends of the Century Honored with Awards”. en.people.cn. . Accesat în .
- ^ „Prost – Greatest Motor Sports Driver of the Century”. www.atlasf1.com. . Accesat în .
- ^ "Prost, 38, Announces Retirement" Arhivat în , la Wayback Machine., Los Angeles Times, 25 September 1993
- ^ „Andros Trophy: Without Dacia and Alain Prost - Auto123.com”. auto123.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Press Release – ALAIN PROST TO MAKE RACING COMEBACK WITH TOYOTA”. pressroom.com.au. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „trophee – statistiques pilotes”. tropheeandros.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Roebuck, Nigel (1986) Grand Prix Greats p. 131 Book Club Associates ISBN: 0-85059-792-7
- ^ Donaldson, Gerald (). „Alain Prost | Formula 1®”. Formula 1® – The Official F1® Website (în engleză). Accesat în .
Lectură suplimentară
- Alan Henry, Alain Prost (Champion Series) ISBN 0-946132-30-5
- Pierre Ménard and Jacques Vassal, Alain Prost: The Science of Racing (Formula 1 Legends S.) ISBN 2-84707-062-1
Legături externe
- Alain Prost – fan page: interviews, photos, statistics, regularly updated
- Grand Prix History – Hall of Fame Arhivat în , la Wayback Machine.
- Alain Prost statistics
- McLaren's 50 Greatest Drivers – Alain Prost Arhivat în , la Wayback Machine.
| ||||||||||||||||||||
