Sezonul de Formula 1 din 1982

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1982
Durată
23 ianuarie - 25 septembrie
Nr. curse
16
Nr. piloți
40
Nr. echipe
17
Campionul la Piloți
Finlanda Keke Rosberg (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Italia Ferrari (Al 7-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1982 a fost cel de-al 36-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 33-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Africa de Sud pe 23 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 25 septembrie. Campionatul Piloților a fost câștigat de Keke Rosberg și Campionatul Constructorilor de Scuderia Ferrari.

Campionatul a început cu o grevă a piloților la cursa de deschidere a sezonului din Africa de Sud și a avut un boicot parțial al cursei ca parte a războiului FISA-FOCA aflat în desfășurare la Marele Premiu al statului San Marino. Eventualul campion, Rosberg, a câștigat o singură cursă în timpul sezonului – Marele Premiu al Elveției – dar consecvența i-a oferit Campionatul Piloților, cu cinci puncte peste Pironi și John Watson. Rosberg a fost al doilea pilot care a cucerit titlul câștigând o singură cursă în sezon, după Mike Hawthorn în 1958. Unsprezece piloți din șapte echipe au câștigat o cursă în timpul sezonului, niciun pilot nu a câștigat mai mult de două ori; a existat o serie de nouă câștigători diferiți în nouă curse consecutive, de la Marele Premiu al Principatului Monaco până la Marele Premiu al Elveției. Ferrari, care l-a înlocuit pe Villeneuve cu Patrick Tambay și pePironi cu campionul mondial din 1978, Mario Andretti, a reușit să marcheze suficiente puncte pentru a-și asigura Campionatul Constructorilor, terminând cu cinci puncte mai mult decât McLaren, pe locul doi, în timp ce Renault a ocupat locul trei.

Doi piloți au murit în 1982: Gilles Villeneuve în timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei și Riccardo Paletti la startul Marelui Premiu al Canadei. Didier Pironi, liderul campionatului, a suferit, de asemenea, un accident ce i-a încheiat prematur cariera în timp ce se califica pentru Marele Premiu al Germaniei. Aceste incidente și alte câteva accidente majore și adesea violente au dus la modificări ale reglementărilor pentru a crește siguranța pilotului pentru sezonul 1983. Jurnalistul de motorsport, Nigel Roebuck a scris mai târziu că 1982 a fost „un an urât, marcat de tragedii, disensiuni, lăcomie și totuși, paradoxal, a produs unele dintre cele mai memorabile curse văzute vreodată”.[1] Sezonul 1982 a fost, de asemenea, sfârșitul unei ere în care unul până la doi sau mai mulți piloți de F1 au fost uciși în fiecare an. Din 1983 până în prezent, doar 4 piloți au fost uciși în evenimentele și sesiunile de teste de Mare Premiu: Elio de Angelis la un test la Paul Ricard în 1986, Ayrton Senna și Roland Ratzenberger la Marele Premiu al statului San Marino din 1994 în timpul cursei și, respectiv, în timpul calificărilor de sâmbătă, și Jules Bianchi în timpul Marelui Premiu al Japoniei din 2014. Prima mașină realizată în întregime din fibră de carbon a fost introdusă de McLaren în 1981 și, începând cu acest an, tot mai multe echipe au început să folosească această tehnologie și, efectiv, fiecare echipă o folosea până în sezonul 1985. Circuitele au devenit, de asemenea, mai sigure, iar alte circuite care nu erau capabile sau proprietarii circuitelor menționate care nu puteau sau nu doreau să le facă mai sigure au fost abandonate.

A fost și ultima dată când sezonul a început așa de devreme (în luna ianuarie), începând cu sezonul 1983, toate edițiile au început întotdeauna puțin mai târziu, în martie sau aprilie (cu excepția sezonului 2020); pe de altă parte, a fost și ultima dată când sezonul s-a încheiat puțin mai devreme (în luna septembrie), tot din 1983 încoace toate edițiile s-au încheiat întotdeauna mai târziu, cel puțin în octombrie sau noiembrie.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1982 al campionatului:

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
Brabham BT50 Regatul Unit Parmalat Racing Team Brabham[a] BMW M12/13 1,5 L4t BT49C
BT49D
BT50
G 1 Brazilia Nelson Piquet 1-3, 5–16
Ford Cosworth DFV 3,0 V8 2 Italia Riccardo Patrese 1-3, 5–16
Tyrrell 011 Regatul Unit Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 011 G 3 Italia Michele Alboreto Toate
4 Suedia Slim Borgudd 1–3
Regatul Unit Brian Henton 4–16
Williams FW08 Regatul Unit TAG Williams Team Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07C
FW07D
FW08
G 5 Argentina Carlos Reutemann 1–2
Statele Unite ale Americii Mario Andretti 3
Republica Irlanda Derek Daly 5–16
6 Finlanda Keke Rosberg 1–3, 5–16
McLaren MP4/1B Regatul Unit Marlboro McLaren International McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 MP4/1B M 7 Regatul Unit John Watson 1–3, 5–16
8 Austria Niki Lauda 1–3, 5–16
ATS D5 Germania de Vest Team ATS ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 D5 A
M
9 Germania de Vest Manfred Winkelhock Toate
10 Chile Eliseo Salazar Toate
Lotus 91 Regatul Unit John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 87B
91
G 11 Italia Elio de Angelis 1–3, 5–16
12 Regatul Unit Nigel Mansell 1–3, 5–8, 10, 12–16
Brazilia Roberto Moreno 9
Regatul Unit Geoff Lees 11
Ensign N181 Regatul Unit Ensign Racing Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N180B
N181
A
M
14 Columbia Roberto Guerrero 1–3, 5–16
Renault RE30B Franța Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RE30B M 15 Franța Alain Prost Toate
16 Franța René Arnoux Toate
March 821 Regatul Unit Rothmans March Grand Prix Team
Regatul Unit LBT Team March
March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 821 P
A
17 Germania de Vest Jochen Mass 1–3, 5–11
Regatul Unit Rupert Keegan 12–16
18 Brazilia Raul Boesel 1–3, 5–16
19 Spania Emilio de Villota 5–9
Fittipaldi F9 Brazilia Fittipaldi Automotive Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F8D
F9
P 20 Brazilia Chico Serra 1–3, 5–16
Alfa Romeo 182B Italia Marlboro Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 1260 3,0 V12 179D
182
182B
M 22 Italia Andrea de Cesaris Toate
23 Italia Bruno Giacomelli Toate
Ligier JS19 Franța Equipe Ligier Gitanes Talbot Ligier Matra MS81 3,0 V12 JS17B
JS19
M 25 Statele Unite ale Americii Eddie Cheever 1–3, 5–16
26 Franța Jacques Laffite 1–3, 5–16
Ferrari 126C2 Italia Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 021 1,5 V6t 126C2 G 27 Canada Gilles Villeneuve 1–5
Franța Patrick Tambay 9–16
28 Franța Didier Pironi 1–12
Statele Unite ale Americii Mario Andretti 15–16
Arrows A5 Regatul Unit Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A4
A5
P 29 Regatul Unit Brian Henton 1–3
Elveția Marc Surer 5–16
30 Italia Mauro Baldi 1–3, 5–16
Osella FA1C Italia Osella Squadra Corse Osella Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1C P 31 Franța Jean-Pierre Jarier Toate
32 Italia Riccardo Paletti 1–8
Theodore TY02 Hong Kong Theodore Racing Team Theodore Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TY01
TY02
A
G
33 Republica Irlanda Derek Daly 1–3
Țările de Jos Jan Lammers 5–7, 9–11
Regatul Unit Geoff Lees 8
Republica Irlanda Tommy Byrne 12–16
Toleman TG183 Regatul Unit Candy Toleman Motorsport
Regatul Unit Toleman Group Motorsport
Toleman Hart 415T 1,5 L4t TG181B
TG181C
TG183
P 35 Regatul Unit Derek Warwick 1–6, 9–16
36 Italia Teo Fabi 1–6, 9–16
Sursa:[2]

Calendar

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1982.

1. Africa de Sud 2. Brazilia 3. Statele Unite ale Americii 4. San Marino
Marele Premiu al Africii de Sud
11-13 martie
Marele Premiu al Braziliei
25-27 martie
Marele Premiu de Vest al Statelor Unite
15-17 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
30 apr-1 mai

Kyalami (P)

Jacarepaguá (P)

Long Beach (S)

Imola (P)
5. Belgia 6. Monaco 7. Statele Unite ale Americii 8. Canada
Marele Premiu al Belgiei
7-9 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
20, 22-23 mai
Marele Premiu de la Detroit
4-6 iunie
Marele Premiu al Canadei
11-13 iunie

Zolder (P)

Monaco (S)

Detroit (S)

Gilles Villeneuve (S)
9. Țările de Jos 10. Regatul Unit 11. Franța 12. Germania de Vest
Marele Premiu al Țărilor de Jos
1-3 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
16-18 iulie
Marele Premiu al Franței
23-25 iulie
Marele Premiu al Germaniei
6-8 august

Zandvoort (P)

Brands Hatch (P)

Paul Ricard (P)

Hockenheimring (P)
13. Austria 14. Elveția 15. Italia 16. Statele Unite ale Americii
Marele Premiu al Austriei
13-15 august
Marele Premiu al Elveției
27-29 august
Marele Premiu al Italiei
10-12 octombrie
Marele Premiu al Las Vegasului
23-25 septembrie

Österreichring (P)

Dijon-Prenois (P)

Monza (P)

Caesars Palace (S)
(P) - pistă; (S) - stradă. Surse:[3][4][5]

Următoarele runde au fost incluse în calendarul provizoriu publicat de FIA, dar au fost anulate ulterior:

Mare Premiu Circuit Data programată
Argentina Marele Premiu al Argentinei
Juan y Oscar Gálvez (P)
7 martie[b]
Spania Marele Premiu al Spaniei
Jarama (P)
27 iunie[c]

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1 Africa de Sud MP al Africii de Sud Franța René Arnoux Franța Alain Prost Franța Alain Prost Franța Renault Raport Franța PRO 3
2 Brazilia MP al Braziliei Franța Alain Prost Franța Alain Prost Franța Alain Prost[d] Franța Renault Raport 11
3 Statele Unite ale Americii MP de Vest al Statelor Unite Italia Andrea de Cesaris Austria Niki Lauda Austria Niki Lauda Regatul Unit McLaren-Ford Raport 6
4 San Marino MP al statului San Marino Franța René Arnoux Franța Didier Pironi Franța Didier Pironi Italia Ferrari Raport 6
5 Belgia MP al Belgiei Franța Alain Prost Regatul Unit John Watson Regatul Unit John Watson Regatul Unit McLaren-Ford Raport 1
6 Monaco MP al Principatului Monaco Franța René Arnoux Italia Riccardo Patrese Italia Riccardo Patrese Regatul Unit Brabham-Ford Raport 1
7 Statele Unite ale Americii MP de la Detroit Franța Alain Prost Franța Alain Prost Regatul Unit John Watson Regatul Unit McLaren-Ford Raport Regatul Unit WAT 6
8 Canada MP al Canadei Franța Didier Pironi Franța Didier Pironi Brazilia Nelson Piquet Regatul Unit Brabham-BMW Raport 10
9 Țările de Jos MP al Țărilor de Jos Franța René Arnoux Regatul Unit Derek Warwick Franța Didier Pironi Italia Ferrari Raport 1
10 Regatul Unit MP al Marii Britanii Finlanda Keke Rosberg Regatul Unit Brian Henton Austria Niki Lauda Regatul Unit McLaren-Ford Raport Franța PIR 5
11 Franța MP al Franței Franța René Arnoux Italia Riccardo Patrese Franța René Arnoux Franța Renault Raport 9
12 Germania de Vest MP al Germaniei Franța Didier Pironi[e] Brazilia Nelson Piquet Franța Patrick Tambay Italia Ferrari Raport 9
13 Austria MP al Austriei Brazilia Nelson Piquet Brazilia Nelson Piquet Italia Elio de Angelis Regatul Unit Lotus-Ford Raport 6
14 Elveția MP al Elveției Franța Alain Prost Franța Alain Prost Finlanda Keke Rosberg Regatul Unit Williams-Ford Raport Finlanda ROS 3
15 Italia MP al Italiei Statele Unite ale Americii Mario Andretti Franța René Arnoux Franța René Arnoux Franța Renault Raport 3
16 Statele Unite ale Americii MP al Las Vegasului Franța Alain Prost Italia Michele Alboreto Italia Michele Alboreto Regatul Unit Tyrrell-Ford Raport 5
Sursa:[12]

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[13]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz. Pilot RSA
Africa de Sud
BRA
Brazilia
USW
Statele Unite ale Americii
SMR
San Marino
BEL
Belgia
MON
Monaco
DET
Statele Unite ale Americii
CAN
Canada
NED
Țările de Jos
GBR
Regatul Unit
FRA
Franța
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
SUI
Elveția
ITA
Italia
LVG
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Finlanda Keke Rosberg 5 DSC 2 2 Ab 4 Ab 3 AbP 5 3 2 1 8 5[f] 44
2 Franța Didier Pironi 18 6 Ab 1R NS 2 3 9P
R
1 2 3 NSP 39
3 Regatul Unit John Watson 6 2 6 1R Ab 1 3 9 Ab Ab Ab 9 13 4 2 39
4 Franța Alain Prost 1R 1P
R
Ab Ab AbP 7 NCP
R
Ab Ab 6 2 Ab 8 2P
R
Ab 4P 34
5 Austria Niki Lauda 4 Ab 1R DSC Ab Ab Ab 4 1 8 NS 5 3 Ab Ab 30
6 Franța René Arnoux 3P Ab Ab AbP Ab AbP 10 Ab AbP Ab 1P 2 Ab 16 1R Ab 28
7 Franța Patrick Tambay 8 3 4 1 4 NS 2 NS 25
8 Italia Michele Alboreto 7 4 4 3 Ab 10 Ab Ab 7 Ab 6 4 Ab 7 5 1R 25
9 Italia Elio de Angelis 8 Ab 5 4 5 Ab 4 Ab 4 Ab Ab 1 6 Ab Ab 23
10 Italia Riccardo Patrese Ab Ab 3 Ab 1R Ab 2 15 Ab AbR Ab Ab 5 Ab Ab 21
11 Brazilia Nelson Piquet Ab DSC Ab 5 Ab NSC 1 2 Ab Ab AbR AbP
R
4 Ab Ab 20
12 Statele Unite ale Americii Eddie Cheever Ab Ab Ab 3 Ab 2 10 NSC Ab 16 Ab Ab Ab 6 3 15
13 Republica Irlanda Derek Daly 14 Ab Ab Ab 6 5 7 5 5 7 Ab Ab 9 Ab 6 8
14 Regatul Unit Nigel Mansell Ab 3 7 Ab 4 Ab Ab Ab 9 Ab 8 7 Ab 7
15 Argentina Carlos Reutemann 2 Ab 6
= Canada Gilles Villeneuve Ab Ab DSC 2 NS[g] 6
17 Italia Andrea de Cesaris 13 Ab AbP Ab Ab 3 Ab 6 Ab Ab Ab Ab Ab 10 10 9 5
18 Franța Jacques Laffite Ab Ab Ab 9 Ab 6 Ab Ab Ab 14 Ab 3 Ab Ab Ab 5
19 Statele Unite ale Americii Mario Andretti Ab 3P Ab 4
20 Franța Jean-Pierre Jarier Ab 9 Ab 4 Ab NSC Ab Ab 14 Ab Ab Ab NSC Ab Ab NS 3
21 Elveția Marc Surer 7 9 8 5 10 Ab 13 6 Ab 15 Ab 7 3
22 Italia Bruno Giacomelli 11 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 11 7 9 5 Ab 12 Ab 10 2
23 Chile Eliseo Salazar 9 Ab Ab 5 Ab Ab Ab Ab 13 NSC Ab Ab NSC 14 9 NSC 2
24 Germania de Vest Manfred Winkelhock 10 5 Ab DSC Ab Ab Ab NSC 12 NSC 11 Ab Ab Ab NSC NC 2
25 Italia Mauro Baldi NSC 10 NSC Ab NSC Ab 8 6 9 Ab Ab 6 NSC 12 11 2
26 Brazilia Chico Serra 17 Ab NSC 6 NSPC 11 NSC Ab Ab NSC 11 7 NSC 11 NSC 1
Regatul Unit Brian Henton NSC NSC Ab Ab Ab 8 9 NC Ab 8R 10 7 Ab 11 Ab 8 0
Germania de Vest Jochen Mass 12 8 8 Ab NSC 7 11 Ab 10 Ab 0
Suedia Slim Borgudd 16 7 10 0
Brazilia Raul Boesel 15 Ab 9 8 NSPC Ab Ab Ab NSC NSC Ab NSC Ab NSC 13 0
Columbia Roberto Guerrero NSC Ab NSC NSC Ab Ab NSC Ab NSC 8 Ab Ab NC NS 0
Regatul Unit Derek Warwick Ab NSC NSPC Ab Ab NSC AbR Ab 15 10 Ab Ab Ab Ab 0
Regatul Unit Rupert Keegan NSC Ab Ab NSC 12 0
Regatul Unit Geoff Lees Ab 12 0
Italia Teo Fabi NSC NSC NSC NC Ab NSPC NSC Ab Ab NSC Ab Ab Ab NSC 0
Italia Riccardo Paletti NSC NSPC NSC Ab NSPC NSPC NS Ab[h] 0
Republica Irlanda Tommy Byrne NSC Ab NSC NSC Ab 0
Țările de Jos Jan Lammers NSC NSC NSC Ab NSC NSC 0
Spania Emilio de Villota NSPC NSPC NSC NSC NSPC 0
Brazilia Roberto Moreno NSC 0
Poz. Pilot RSA
Africa de Sud
BRA
Brazilia
USW
Statele Unite ale Americii
SMR
San Marino
BEL
Belgia
MON
Monaco
DET
Statele Unite ale Americii
CAN
Canada
NED
Țările de Jos
GBR
Regatul Unit
FRA
Franța
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
SUI
Elveția
ITA
Italia
LVG
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor

Poz. Constructor RSA
Africa de Sud
BRA
Brazilia
USW
Statele Unite ale Americii
SMR
San Marino
BEL
Belgia
MON
Monaco
DET
Statele Unite ale Americii
CAN
Canada
NED
Țările de Jos
GBR
Regatul Unit
FRA
Franța
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
SUI
Elveția
ITA
Italia
LVG
Statele Unite ale Americii
Puncte
1 Italia Ferrari 18 6 Ab 1R NS 2 3 9P
R
1 2 3 1 4 NS 2 Ab[i] 74
Ab Ab DSC 2 8 3 4 NSP 3P NS
2 Regatul Unit McLaren-Ford 4 2 1R 1R Ab 1 3 4 1 8 Ab 5 3 4 2 69
6 Ab 6 DSC Ab Ab Ab 9 Ab Ab NS 9 13 Ab Ab
3 Franța Renault 1R 1P
R
Ab AbP AbP 7 10 Ab AbP 6 1P 2 8 2P
R
1R 4P 62
3P Ab Ab Ab Ab AbP NCP
R
Ab Ab Ab 2 Ab Ab 16 Ab Ab
4 Regatul Unit Williams-Ford 2 Ab 2 2 6 4 7 3 5 5 3 2 1 8 5 58
5 DSC Ab Ab Ab 5 Ab 5 AbP 7 Ab Ab 9 Ab 6
5 Regatul Unit Lotus-Ford 8 3 5 4 4 Ab 4 Ab 4 12 9 1 6 7 Ab 30
Ab Ab 7 Ab 5 Ab Ab NSC Ab Ab Ab Ab 8 Ab Ab
6 Regatul Unit Tyrrell-Ford 7 4 4 3 Ab 8 9 NC 7 8R 6 4 Ab 7 5 1R 25
16 7 10 Ab Ab 10 Ab Ab Ab Ab 10 7 Ab 11 Ab 8
7 Regatul Unit Brabham-BMW Ab 5 Ab NSC 1 2 Ab AbR AbR AbP
R
4 Ab Ab 22
Ab Ab 15 Ab Ab Ab Ab 5 Ab Ab
8 Franța Talbot Ligier-Matra Ab Ab Ab 3 Ab 2 10 Ab Ab 14 Ab 3 Ab 6 3 20
Ab Ab Ab 9 Ab 6 Ab NSC Ab 16 Ab Ab Ab Ab Ab
9 Regatul Unit Brabham-Ford Ab 3 1R Ab 2 19
DSC Ab
10 Italia Alfa Romeo 11 Ab AbP Ab Ab 3 Ab 6 11 7 9 5 Ab 10 10 9 7
13 Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 12 Ab 10
11 Regatul Unit Arrows-Ford NSC 10 Ab 7 9 8 5 6 9 13 6 6 15 12 7 5
NSC NSC NSC Ab NSC Ab 8 10 Ab Ab Ab Ab NSC Ab 11
12 Germania de Vest ATS-Ford 9 5 Ab 5 Ab Ab Ab Ab 12 NSC 11 Ab Ab 14 9 NC 4
10 Ab Ab DSC Ab Ab Ab NSC 13 NSC Ab Ab NSC Ab NSC NSC
13 Italia Osella-Ford Ab 9 Ab 4 Ab NSC Ab Ab 14 Ab Ab Ab NSC Ab Ab NS 3
NSC NSPC NSC Ab NSPC NSPC NS Ab
14 Brazilia Fittipaldi-Ford 17 Ab NSC 6 NSPC 11 NSC Ab Ab NSC 11 7 NSC 11 NSC 1
Regatul Unit March-Ford 12 8 8 8 NSC 7 11 Ab 10 Ab Ab Ab Ab NSC 12 0
15 Ab 9 Ab NSPC Ab Ab Ab NSC NSC NSC NSC Ab NSC 13
NSPC NSPC NSC NSC NSPC
Regatul Unit Ensign-Ford NSC Ab NSC NSC Ab Ab NSC Ab NSC 8 Ab Ab NC NS 0
Regatul Unit Toleman-Hart Ab NSC NSPC NC Ab NSC AbR Ab 15 10 Ab Ab Ab Ab 0
NSC NSC NSC Ab Ab NSPC NSC Ab Ab NSC Ab Ab Ab NSC
Hong Kong Theodore-Ford 14 Ab Ab NSC NSC NSC Ab Ab NSC NSC NSC Ab NSC NSC Ab 0
Poz. Constructor RSA
Africa de Sud
BRA
Brazilia
USW
Statele Unite ale Americii
SMR
San Marino
BEL
Belgia
MON
Monaco
DET
Statele Unite ale Americii
CAN
Canada
NED
Țările de Jos
GBR
Regatul Unit
FRA
Franța
GER
Germania de Vest
AUT
Austria
SUI
Elveția
ITA
Italia
LVG
Statele Unite ale Americii
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note

  1. ^ Brabham a intrat în etapele 1, 5 și 9-16 cu motorul BMW, în etapele 6-8 cu ambele motoare BMW și Ford, iar în etapele 2-3 echipa a concurat doar cu motorul Ford.
  2. ^ Marele Premiu al Argentinei a fost inițial programat pentru 7 martie, dar a fost anulat din cauza lipsei de sponsori, deoarece mai mulți s-au retras datorită incertitudinii în urma grevei piloților din cursa de deschidere.[6] Marele Premiu a fost, de asemenea, anulat din cauza tulburărilor politice din Argentina.[7]
  3. ^ Marele Premiu al Spaniei a fost omis din calendar pentru mai multe motive. Circuito del Jarama, unde a avut loc cursa în anul precedent, era nepopular în rândul piloților.[8] În plus, organizatorii nu și-au plătit taxele pentru 1981.[9] Deși cursa a fost reinstaurată pentru 27 iunie, după ce organizatorii și-au plătit datoriile față de Asociația Constructorilor de Formula 1 (FOCA),[10][11] protestele echipelor față de natura periculoasă, pista foarte îngustă și facilitățile învechite ale locației din Jarama au dus la anularea cursei.[8]
  4. ^ Nelson Piquet și Keke Rosberg au terminat inițial primul și, respectiv, al doilea loc, dar ambii au fost descalificați după ce mașinile lor s-au dovedit a fi subgreutate. Alain Prost, care a terminat inițial pe locul al treilea, a fost recunoscut drept câștigătorul cursei.
  5. ^ Didier Pironi a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa după ce a suferit un accident în timpul antrenamentelor. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Alain Prost, de pe locul doi, a fost primul pilot de pe grilă. Pironi este încă considerat că deținătorul de pole position.
  6. ^ Keke Rosberg și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Las Vegasului.
  7. ^ Gilles Villeneuve a decedat în urma unui accident în virajul Terlamenbocht din timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei.
  8. ^ Riccardo Paletti a decedat în urma unui accident la startul Marelui Premiu al Canadei.
  9. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Las Vegasului.

Referințe

  1. ^ Roebuck 1999, p. 170.
  2. ^ Hilton 2007, p. 23.
  3. ^ „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „The greatest Formula 1 title showdowns - part four”. Autosport. . Accesat în . 
  5. ^ Sylt, Christian (). „F1 plans trip to Las Vegas for grand prix on The Strip”. The Independent. Accesat în . 
  6. ^ Pye, Steven (). „Remembering the tragedy and mayhem of the 1982 F1 World Championship”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge records and trivia since 1950 – 2nd Edition, 2021, page 35.
  8. ^ a b Collantine, Keith (). „30 years ago: Villeneuve's last and best F1 win”. F1Fanatic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Jenkinson, Denis. „The 1982 International Racing Season”. Motor Sport (February 1982): 35. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (February 1982): 26. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (March 1982): 32. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6