Marcus Tullius Cicero

Cicero
Date personale
Născut	3 ianuarie 106 î.Hr. Arpinum, Republica Romană (în prezent Arpino, Lazio, Italia)
Decedat	7 decembrie 43 î.Hr. (63 de ani)[5][6][7] Formia, Republica Romană
Cauza decesului	omor[6] (decapitare[6])
Părinți	Marcus Tullius Cicero[*][[Marcus Tullius Cicero (father of the orator Cicero)|​]][2][3][4] Helvia[*][[Helvia (mother of the orator Cicero)|​]][2][3][4]
Frați și surori	Quintus Tullius Cicero[*][[Quintus Tullius Cicero (brother of Marcus Tullius Cicero)|​]][2][3][4]
Căsătorit cu	Terentia[*][[Terentia (first wife of orator and politician Marcus Cicero)|​]] (79 î.Hr.–46 î.Hr.)[6][8][3][4] Publilia[*][[Publilia (second wife of Cicero)|​]] (–45 î.Hr.)[2][9][10][3]
Copii	Cicero Minor[*][[Cicero Minor (Roman consul in 30 B.C., son of the famous orator)|​]][6][3][4] Tullia[*][[Tullia (daughter of Cicero)|​]][11][6][3][4]
Naționalitate	Roman
Religie	Religia în Roma antică
Ocupație	Politician, jurist, orator, filosof și poet
Limbi vorbite	limba latină[12][7][13] limba greacă veche
Pregătire	Antiochus of Ascalon[*][[Antiochus of Ascalon (ancient Greek philosopher)|​]][1] Filon din Larisa Apollonius Molon[*][[Apollonius Molon (1st-century BC Greek rhetorician)|​]] Lucius Aelius Stilo Praeconinus[*][[Lucius Aelius Stilo Praeconinus (Roman philologist (c. 154 – 74 BC))|​]] Tyrannion of Amisus[*][[Tyrannion of Amisus (ancient Greek grammarian)|​]]
Profesor pentru	Servius Sulpicius Rufus[*][[Servius Sulpicius Rufus (Roman orator, jurist and consul (c.105 BC–43 BC))|​]], Trebatius Testa[*][[Trebatius Testa (Roman jurist)|​]]
Activitatea literară
Limbi	limba latină
Subiecte	Politică, lege, filosofie, retorică
Opere semnificative	Orator: In Verrem, In Catilinam I-IV, Philippicae Filosofie: De Oratore, De Re Publica, De Legibus, De Finibus, De Natura Deorum, De Officiis
Note
Premii	Pater Patriae[*][[Pater Patriae (Latin honorific meaning "Father of the Country")|​]]
Modifică date / text

Marcus Tullius Cicero (n. 3 ianuarie 106 î.Hr., Arpino, Lazio, Italia – d. 7 decembrie 43 î.Hr., Formia, Lazio, Italia) a fost un filozof, politician, jurist, orator, teoretician politic, consul și constituționalist roman. El a jucat un rol important în perioada de sfârșit a Republicii romane. Activitatea sa literară și politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis. El a fost autorul roman care a exercitat cea mai profundă influență asupra literaturii latine și s-a manifestat ca unul dintre cei mai prolifici scriitori, mai prolific chiar decât Seneca și Augustin.

Viața

Cicero s-a născut la Arpinum în Latium în data de 3 ianuarie 106 î.Hr., într-o familie de cavaleri și notabili municipali. După ce a urmat cursurile școlare obișnuite la Arpinum, Cicero este dus la Roma de către tatăl său, pe când avea 17 ani, iar în 88 î.Hr. ascultă expunerile lui Philon din Larissa, exponent al Noii Academii și elev al lui Carneade. A debutat ca orator și avocat în 81 î.Hr. Pentru a-și desăvârși formația intelectuală, audiază la Atena prelegerile filosofilor, iar în insula Rhodos devine elevul oratorului Molon. Începe o carieră senatorială și se angajează în viața politică. În 76 î.Hr., Cicero devine quaestor, iar apoi senator. În iulie 64 î.Hr. este ales consul pentru anul 63 î.Hr. În timpul consulatului său, Cicero descoperă așa numita conjurație a lui Catilina. El va ordona arestarea și executarea complicilor lui Catilina - fapt ce atrage nemulțumirea partidei popularilor în frunte cu Caesar, care-l va urmări cu înverșunare. După 60 î.Hr., orientarea politică și existența lui Cicero intră într-o adâncă criză. Începând din martie 58 î.Hr., petrece mai mult de un an de exil în Grecia; este o perioadă foarte dificilă pentru el. După ce, în 51-50 î.Hr., fusese proconsul în Cilicia, Cicero a încercat în van să-i reconcilieze între ei pe Caesar și Pompeius, aflați acum în conflict. În cele din urmă trece de partea lui Pompeius și a optimaților republicani, însă după înfrângerea acestora, se află printre primii care se întorc în Italia și obțin iertarea din partea lui Caesar. După asasinarea lui Caesar, în care se prea poate să fi fost implicat, Cicero devine destul de rapid șeful republicanilor, sperând într-o instaurare a republicii, lucru care atunci era imposibil. A încercat să-l manipuleze pe tânărul Octavianus (viitorul împărat Augustus, 27 î.Hr.-14 d.Hr.) împotriva lui Marcus Antonius, pe care îl considera cel mai primejdios dușman al republicii, însă fără succes. În 7 decembrie 43 î.Hr. a fost ucis chiar de către oamenii lui Marcus Antonius.

Opera

Cicero a alcătuit o operă imensă. Se pot distinge în primul rând discursurile ciceroniene în număr de 58, care reprezintă o fericită armonizare între talentul nativ, (ingenium), cultura vastă (doctrina) și practica forului (usus forensis). Discursurile acoperă o perioadă de 38 de ani (81-43 î. Hr.) de activitate retorică pusă în slujba cetățeanului și a cetății, "de la interesul sau nevoia cărora niciodată nu m-au sustras odihna, plăcerea sau somnul" (Pro Archia poeta, VI, 12). Între aceste discursuri se disting :

• In Verrem (Împotriva lui Verres) - o serie de șapte discursuri ținute în 70 î.Hr. împotriva lui C. Verres, guvernatorul nedemn al Siciliei (73-70 î.Hr.), care era acuzat de a fi comis abuzuri foarte grave și malversațiuni în timpul guvernării Siciliei;
• se remarcă de asemenea In Catilinam (Împotriva lui Catilina, Catilinarele), poate cele mai cunoscute cuvântări ciceroniene pronunțate împotriva lui L. Sergius Catilina, după descoperirea conspirației acestuia împotriva republicii;
• celebre sunt și cele 14 discursuri pronunțate împotriva lui Marcus Antonius, In Marcum Antonium, care dorea să urmeze politica lui Caesar.

Cicero s-a remarcat și ca un teoretician al artei retorice, fiind socotit unul dintre părinții oratoriei antice. În tratatele sale, el face o incursiune în istoria oratoriei antice și o analiză a principalelor curente retorice care aveau adepți în epoca sa (aticismul și asianismul), dezbătând problema formării oratorului și a funcției sale în societate; oratorul ideal (orator summus et perfectus) este, în concepția lui, prototipul omului și cetățeanului desăvârșit, o personalitate complexă. El își materializează ideile în tratate numeroase, dintre care sunt demne de amintit:

• De oratore libri tres (Trei cărți despre orator) - tratat alcătuit în 55 î. Hr., dedicat lui Quintus, fratele său și redactat sub forma unui dialog între celebritățile forului roman Crassus și Marcus Antonius (omonim al generalului);
• Partitiones oratoriae (Diviziunea părților artei elocinței) alcătuit în 54 î.Hr., un adevărat manual de retorică în formă dialogală între Cicero-tatăl și fiul său Marcus;
• deosebit de valoroase sunt și alte două lucrări ca Brutus, scris în 46 î.Hr., în care Cicero își proclamă idealurile sale de armonizare a tuturor ideilor școlilor retorice, opunându-se curentului aticist, prea simplu și sobru, care apăruse la Roma între 51-50 î.Hr. și tratatul Orator, unde Cicero își apără din nou idealul său retoric moderat, amenințat de influența crescândă a aticismului.

Cicero are, de asemenea, o deosebită pasiune pentru filozofie, insuflată, după propria-i mărturie, de reprezentanții principalelor doctrine din acea vreme (epicureismul, stoicismul, neoacademismul) pe care îi audiase la Roma sau în Grecia, cu unii dintre ei păstrând relații chiar familiare (cum ar fi stoicii Diodotus și Posidonius, academicienii Philon și Antiochos).

Cicero se va dedica întru totul filozofiei după anul 56 î.Hr., când, dezamăgit de situația politică, caută un rost al existenței sale în scris, propunându-și să dea Romei o literatură filozofică proprie, în măsură să o elibereze de sub tutela spirituală a Greciei. Opera sa filozofică, chiar dacă nu reprezintă un corpus doctrinar, trebuie apreciată pentru adaptarea modelelor filozofiei grecești la spiritualitatea și mentalitatea romană și, mai ales, pentru impunerea unui limbaj filosofic latin, la crearea căruia Cicero are un merit incontestabil. Dintre lucrările sale cu caracter filosofic, merită menționate:

• De republica (Despre stat) - dialog politic pe tema celei mai bune forme de guvernare și a calităților conducătorului ideal;
• De legibus (Despre legi) - tot un dialog politic pe tema legislației și a tipului ideal de constituție;
• De natura deorum (Despre natura zeilor) - scriere pe tema existenței și esenței divinității;
• De divinatione (Despre divinație) - abordând tema divinației ca har și artă a prezicerii viitorului;
• De fato (Despre destin) - o expunere despre problema destinului.

Cicero are și o vastă corespondență (peste 800 de scrisori) scrisă între anii 68 și 43 î.Hr., care este în același timp un dosar intim al scriitorului și o adevărată frescă a vieții Romei din vremea sa. Omul Cicero ni se descoperă aici cu o surprinzătoare sinceritate prin atitudinile politice și civice, prin viața zilnică din for sau din familie.

Principalele opere

Note

Bibliografie

• H. Mihăescu, Analogie și anomalie: Cezar și Cicero, Iași, s.n., 1940;
• H. Mihăescu, De la origini până la Cicero, Iași, Tipografia A.A.Terek, 1947;
• N.I. Barbu, Aspecte din viața romană în scrisorile lui Cicero, București, Editura Academiei R.P.R., 1959;
• T.S. Zielinski, traducere B. Grecina și A. Berar, Cicero în istoria culturii europene, București, Tipografiile Romîniei Unite, s.d.

Legături externe

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Marcus Tullius Cicero

La Wikicitat găsiți citate legate de Marcus Tullius Cicero.

• en Biblioteca latină: Toate operele lui Cicero
• it Toate operele lui Cicero Arhivat în 16 iunie 2009, la Wayback Machine.
• en Quotes with Cicero's teachings on oratory Arhivat în 16 septembrie 2008, la Wayback Machine.
• en Links to Cicero resources
• en University of Texas Cicero Homepage Arhivat în 25 noiembrie 2005, la Wayback Machine.
• en The Internet Encyclopædia of Philosophy